I-am luat pantofii. Cei mai frumosi pantofi din lume, negri si cu toc inalt, cu guleras victorian care coboara de pe glezna pana jos, spre botul pantofilor. Ii vin superb. I-am luat si o rochie, rosie, ca ochii ei. Si niste cercei verzi, ca reflexele din parul ei. O fac sa para atat de mare, si de sexy, atat de dura si insensibila. E extraordinara. S-a transformat pe moment si a devenit o femeie pe care eu, una, chiar nu o cunosteam. Imi venea s-o invit pe loc in oras, sa o sarut in fata unui restaurant stupefiat. Imi venea sa-i rup rochia si sa o am acolo, pe masuta de cafea. Imi venea sa o acopar cu capsuni si sa-i las pantofii aia perversi in picioare.
In schimb, singura imagine din minte era cu el. O comparam cu el, cu muschii lui si costumul impecabil. Modul in care emana siguranta, si modul in care fuma… Nu am mai vazut niciun barbat sa fumeze asa. Nu am cuvinte sa explic. Iar ea – si nici eu, de altfel – nu fumeaza. E dependenta de sucul de fructe si de mine. Eu sunt dependenta de ea si de privirea lui.
A venit cu seful meu, la masa de azi. Cand l-am vazut, mi-am promis ca o sa-i cumpar ei o duzina de rochii.
Niciodata nu mi-am dorit sa ma priveasca cineva atat de mult. Niciodata nu mi s-a parut ca sunt mai stearsa si mai invizibila ca astazi. Si niciodata nu mi-a parut atat de rau ca nu am scos-o din casa pana acum.
Ma uitam la el, si incercam sa-mi dau seama ce gandeste, prin perdeaua de fum. El ma ignora, si se uita cu scarba la ceasul scump de la mana lui dreapta. Cu stanga tinea tigara, si mie imi venea sa ma aplec putin spre el, sa trag si eu un fum. Din semi-profil, semana cu ea. Si mi se facea pielea gaina cand ma gandeam la ea. Acasa, intinsa pe canapea, cu o rochie de plaja pe ea si parul strans neglijent. Si eu aici, in costum, cu tipul asta pe care nu-l cunosc si pe care cred ca il vreau.
Si mi-am promis sa-i cumpar si o pereche de cercei, sa egaleze cat de cat eleganta lui innascuta.
In urmatoarea secunda, ma uram si il doream si imi parea rau si o voiam pe ea, sa ma ajute sa-mi treaca.

Dorm in fiecare zi alaturi de ea. Ma mangaie seara, si ma trezeste dimineata. Cateodata, de la atingerea ei mi se face frig. Cateodata, mi se face frica.
Sper uneori sa o am in fiecare zi langa mine, si sa ma tina in brate. Sper sa fie mereu in ceafa mea, si sa ma sustina cand nu mai pot. Pentru ca nu mai pot atat de des in ultima vreme…!
In fiecare zi, ma asteapta acasa cu zambetul pe buze. In fiecare zi ma iubeste si-mi uda plantele, de parca mi-ar pasa de ele. In fiecare zi stange hainele pe care le las alandala prin casa, si nu are nimic mai bun de facut decat sa ma astepte si sa ma iubeasca.
In fiecare zi e a mea, 100%, si eu sunt a ei.
In fiecare zi e mandra de mine, si eu vreau sa o ascund. In fiecare zi, e speciala, dar nu vreau s-o impart cu lumea. In fiecare zi, e moneda dupa care ii cataloghez pe altii, pentru ca nu e niciuna mai sus ca ea. Si in fiecare zi, o fac sa sufere, pentru ca n-o stie nimeni.
Eu sunt barbatul, eu am initiativa, eu sunt cea puternica. Dar nu as fi deloc puternica daca nu as avea-o pe ea. Nu m-ar tine nimeni in brate, cum ma tine ea, si nimeni nu mi-ar face sandvisuri cu margarina si gem cum le face ea.
Mama nu o cunoaste. Tata nu o cunoaste. Prieteni nu mai am, pentru ca nu vreau sa le-o arat. Nimeni n-o stie, si nimeni n-o respira, cum o fac eu, in intimitate. Stie si ea ca e doar pentru mine, si ca nu vreau s-o arat lumii, si sufera enorm, dar nu-mi spune niciodata. E multumita doar ca o las sa fie a mea. Ar vrea sa stie lumea ca ma iubeste si ca ma adora, dar nu o las.
In schimb, ea sta si ma asteapta acasa, seara, singura, cu o carte si cu muzica in surdina. Asteapta sa vin de la vreo cina de afaceri, unde ma taraie seful ca sa-i imbat viitorii parteneri. Ea stie ca ma plac barbatii si mereu se teme ca poate o sa-mi placa si mie.
Nu-mi plac barbatii. Doar imi place sa fiu admirata. Si imi place sa-mi fatai fundul de colo-colo, pentru ca-mi place atentia lor. Ea stie asta, dar uneori nu crede ca e doar o joaca.
Ii scriu asta, pentru ca vreau sa stie ca o iubesc. O iubesc doar pe ea, ea e a mea si eu sunt a ei. Imi place cafeaua pe care o face, si cum isi pune cirese la urechi. Imi plac picioarele ei, mici si fragile, de copil. Si parul un pic ciufulit, si ochii ei salbatici si tristi. Si rochiile care ii vin superb, si orezul de legume pe care il face.
In fiecare zi imi promit ca o sa invat sa gatesc, pentru ca vreau sa vada ce inseamna pentru mine.
Astazi, cand ma intorc de la cina, o sa-i cumpar o pereche de pantofi. Ii plac foarte mult pantofii, si mie imi place foarte mult de ea.