Sexul de dupa cafea

Incepe cu „esti treaza?” sau „esti in bahamas?”. Nu-mi aduc aminte exact. Asta doar in teorie. Apoi afli ca cineva primeste mesaje de la altcineva.

E simplu la inceput, desi dureaza o perioada pana te hotarasti. Si apoi raspunzi cu „bine ca ti-ai tinut promisiunea”. E simplu, sambata dimineata nu ai nevoie de scuze.

Urmeaza, cu greu, prima cafea, dar asta dupa doua, poate chiar trei saptamani. E doar din cauza ca ai prieten, si nu pentru ca n-ai vrea. Si el are prietena, dar nu conteaza.

Two-cups-of-coffee

Cafeaua e perfecta, e calda si il ascunde dupa aburi, ca si cum ai vrea sa-l vezi, dar ti-e rusine. Lui i se aburesc ochelarii pentru ca, pentru prima oara in ultimul an, e fata in fata cu o tipa fara ochelari.

Zambetele se nasc timide, un pic mai inocente decat mesajele de pana acum. Daca cineva s-ar uita in telefoanele voastre, ar vedea chestii voalate, cu tenta flirtatioasa si numai bune de ascuns.

– Ce faci, esti treaza? Esti in Bahamas?
– Dormeam. Bine ca ti-ai tinut promisiunea.
– N-as fi avut cum altfel.
– Mergem la un film?
– Tu n-ai prieten?
– Tu n-ai prietena?
– Conteaza cafeaua sau sexul?
– Doar sexul de dupa cafea.

In cinci minute, pe masa au ramas doua cafele, nebaute nici macar pe jumatate.

Sursa poza.

Biscuitele de la cafea

Zeama neagra, zeama tare,
Pune-ma iar pe picioare.
Incalzeste-mi dimineata,
Amaraste-mi viata.
Spuma neagra peste lapte,
Ups, gresite soapte.
Din caldura si amestec
Ma-nfierbant la deget.
Crant-crant-crant de biscuite,
Aburi si vorbe soptite
Se-mpletesc si ma destrama,
Somnul nu vine sa ma adoarma.
M-as trezi la fel si zilnic,
Somnul nu imi este silnic.
Dar imi place caldul, gustul,
Biscuitele si-apusul.
Nu-i de somn si nici de ziua,
Nu-i de pauza si piua.
E de neagra si placere,
Biscuitele-i cu miere.

Ganduri de toamna

A inceput un nou anotimp. Se schimba culorile, se schimba aerul, vantul bate din alta directie si seara se intuneca mai repede afara.
Parca nu-ti mai vine sa bei bere la terasa, de fapt, nu prea-ti mai vine sa iesi la terasa. Cauti cu drag o cafenea uitata sau o ceainarie cocheta, unde poti savura in linistea unori acorduri suave de jazz o bautura calda, care-ti abureste ochelarii.
Copiii se pregatesc de un nou an scolar si tu n-ai renunta inca la sandale, cu toate ca-ti ingheata picioarele la birou. Ai mai vrea sa porti macar o data rochia inflorata, desi in C&A ai vazut geaca de iarna perfecta.
Avem deja 2 saptamani de toamna si frunzele se crapa mai usor sub talpile noastre. Incet, dar sigur, temperatura scade si noaptea se lungeste, iar eu astept un lapte cald sub patura si un sarut pe frunte… Si eu mereu ma gandesc la tine.

In vis

Am visat cum ma visai. Ma ghiceai de sub patura groasa, aruncata peste mine, imi ghiceai genunchii
stransi la gura, si degetele mainii care se odihneau pe picior. Intrai brusc, si vedeai cum dorm, si te opreai la fel de brusc.
Inaintai ca o pisica, si-ti faceai ochii mici in intuneric, cautandu-ma cu privirea. Te-ai lovit de masuta de cafea, pe care zacea telefonul uitat si o gura de zat.
Te-ai apropiat de patul mare, pe trei sferturi rece, care ma adapostea in mijlocul lui ca pe o insula razleata. Acolo nu tremura nimic, si doar genunchii dusi la gura te faceau sa crezi ca mai rasufla cineva acolo. Aburii ieseau, rasuflarea mea calda se odihnea pe buza ta obosita.
Mi-ai luat patura, ai ridicat-o de un colt, si te-ai strecurat in pat langa mine…
… Buna dimineata.

Maria – Capitolul VI

Maria sta.
Mintea ei nu sta. Creierul ei se oboseste. Spera ca viata ei va deveni mai buna. De cateva zile, se crede fericita. Ceva a umplut golul imens din ea, si ochii ii stralucesc. Ceva in fiinta ei are aroma de cafea. Rasuflarea ei are gust de ceai cald, si miscarile ei au ceva felin in ele.
Maria se se simte aproape fericita, aproape importanta, si parca toti oamenii din lume conteaza acum. S-a schimbat ceva in ea, si se simte generoasa. Se simte om.
Maria e aproape umana astazi. E calda si e vie. In oglinda I se pare ca isi vede sangele circuland prin corp si in el simte, ca niste ace mici, sentimente si emotii si ganduri, cum curg cu toatele si vin navala peste ea.
Stie ca va muri, dar nu o mai intristeaza lucrul asta. E foarte usurata si oarecum fericita.
Maria simte ca a rasarit soarele deasupra ei. Maria simte ca e un nou inceput. Simte ca viata ei o ia de la capat.
Capatul ei se termina azi. Viitorul incepe maine.
In Maria s-a adunat atata liniste…

Despre moarte, in cateva cuvinte…

Pentru ca am visat ca mor. De fapt, nu de aceea, ci ca sa visez ca mor.
Scriu cuvinte, insir litere in rand, cu grija, curat, ca si cum as avea o penita aurita. Si simt nevoia sa povestesc de ce mor incet, in mine, uneori.
Caut moartea, fara s-o caut. Am stiut-o mereu, am avut-o cu mine.
S-a involburat deasupra mea, in copilaria mea fara pata. Au trecut prin mine patimi, si timpul nu m-a atins cu patina lui.
Cand mi se face dor de mine, mai mint putin, pentru ca intre doua rasuflari cu iz de cafea, ma regasesc rece si distanta.
As fugi si n-as fugi, dar din pacate nu ma tin picioarele. Vreau sa merg undeva unde nu cunosc pe nimeni, dar din pacate oamenii mi se deschid atat de repede. Si unde as putea sa ma duc, sa mor linistita, fara sa vorbesc cu oamenii?
Ma transform in poeta, si-mi arunc cuvintele la cos. Imi inghit saliva cu gust salciu-amar. Lacrimile ma spala pe fata si sarea din ele imi place.
Simt cum ard incet, o flacara porneste din mine. Ma mistuie, desi e formata din picaturi de apa. In loc sa ma ude, ard ca acidul. Ma descompun in mine, si ma simt fericita si eliberata. Cand nu mai sunt deloc, voi fi a mea. Pa-pa!