Ganduri de toamna

A inceput un nou anotimp. Se schimba culorile, se schimba aerul, vantul bate din alta directie si seara se intuneca mai repede afara.
Parca nu-ti mai vine sa bei bere la terasa, de fapt, nu prea-ti mai vine sa iesi la terasa. Cauti cu drag o cafenea uitata sau o ceainarie cocheta, unde poti savura in linistea unori acorduri suave de jazz o bautura calda, care-ti abureste ochelarii.
Copiii se pregatesc de un nou an scolar si tu n-ai renunta inca la sandale, cu toate ca-ti ingheata picioarele la birou. Ai mai vrea sa porti macar o data rochia inflorata, desi in C&A ai vazut geaca de iarna perfecta.
Avem deja 2 saptamani de toamna si frunzele se crapa mai usor sub talpile noastre. Incet, dar sigur, temperatura scade si noaptea se lungeste, iar eu astept un lapte cald sub patura si un sarut pe frunte… Si eu mereu ma gandesc la tine.

Stii cum se naste

Stii cum se naste focul?
Cum se zvanta si se face vapaie?
Sangele meu curge siroaie,
Si-n mine se intrerupe jocul.
Tot ce rasuflu si umplu,
Plamanul meu uscat,
Pamantul meu curat,
Si totul e simplu.
Stii cum se naste cuvantul?
Cum se intrupa si scutura-n buza?
Tremurul lui ma amuza,
Cand vine de dimineata cu vantul.
Tot ce exist si respir si traiesc,
Perdeaua tacere,
Lacrima durere,
Astazi ma caiesc.