Stii cum se naste focul?
Cum se zvanta si se face vapaie?
Sangele meu curge siroaie,
Si-n mine se intrerupe jocul.
Tot ce rasuflu si umplu,
Plamanul meu uscat,
Pamantul meu curat,
Si totul e simplu.
Stii cum se naste cuvantul?
Cum se intrupa si scutura-n buza?
Tremurul lui ma amuza,
Cand vine de dimineata cu vantul.
Tot ce exist si respir si traiesc,
Perdeaua tacere,
Lacrima durere,
Astazi ma caiesc.
Unii suntem catei, unii suntem carti de joc, unii suntem cersetori, unii suntem trestii in vant si picaturi de ploaie.
Suntem prosti si creduli, suntem infimi, fire de praf, lacrimi sarate, amintiri adunate, miros de vechi, parfum de nou.
Gandurile ni se vad prin par si prin ochi, pielea aduna jeg si ani, talpile ne dor, incet-incet, surasele ne mor… Pe buze.
Si tot pe buze, tot acolo, e numele nostru. Ne strigam unii pe altii, si numele si ura, statutul, povestea, minciuna, adevarul. In cuvinte, se aduna uneori tot si de multe ori nimic. Si cand imi vars cuvintele, nu iese nimic. Nu iese nici sange, nici viata, nici durere.
Ma golesc, ma intorc, vapaia din mine se stinge. Sunt doar un caine, o carte de joc.
O cersetoare. O trestie in vant. O picatura de ploaie.