Sarut

Sarut de menta, sarut de vara,
Sarut aprig de fata de la tara,
Plimbata-n praf si-n iarba de afara,
Cand te-oi vedea eu iara?
Sarut de soare, sarut de mare,
Sarut satul de-atata plimbare
Prin sate necunoscute si amare,
Dupa nori si cer si zare.
Sarut de cald, sarut uscat,
Sarut pe cine mi te-a dat
Si, poate, pe cine te-a lasat
Pe franghia dorului la pat.

Anotimpuri

Alegi cuvinte si culegi minuni,
Din tot ce ai, nimic n-aduni.
Si orice vant si-orice seara
Te-aduce jos si te doboara.

Cat iarna e si frigul te cuprinde,
Nimic n-ai vrea, nimic nu te surprinde.
Astepti la gura sobei iar caldura,
Sa nu incurci iar dragostea cu ura.

Ca vrei sa vina primavara, vara,
Sa fie cald, lumina, pana seara,
Nu-i un secret si nici macar minciuna,
E tot ce vrei si o luam de buna.

Te moleseste si te-mbata dintrodata,
Caldura, zapuseala toata,
Dar tu nu pregeti si nu te clintesti,
Tu tot pe baricade calde esti.

Dar iti aduci aminte iara
Ca dupa ziua vine seara
Si dupa primavara, vara,
E toamna iar si ploua afara.

Si dupa ploaie, dupa noapte uda,
Dupa ce vantul taie-n carnea cruda,
Stii sigur ca iar vine iarna,
Cu frig si fulgi usor sa-i cearna.

Asa rapid iti macini gandul,
Cand ai putea sa te feresti de vantul
Ce taie in avantul tau de primavara
Mult prea devreme in aceasta seara.

Dezamagit ramai, fara ca timpul sa mai treaca,
Fara sa razi si tu macar oleaca
Cu bucurie intr-o zi mai calduroasa,
Iar inima-ti ramane friguroasa.

Cu mult nainte sa se termine cu frigul,
Ai ros mult prea devreme gaura si nu covrigul.
Caci toata lumea se incanta-n primavara,
Tu stai si bombanesti sub plapuma seara de seara.

Ganduri de toamna

A inceput un nou anotimp. Se schimba culorile, se schimba aerul, vantul bate din alta directie si seara se intuneca mai repede afara.
Parca nu-ti mai vine sa bei bere la terasa, de fapt, nu prea-ti mai vine sa iesi la terasa. Cauti cu drag o cafenea uitata sau o ceainarie cocheta, unde poti savura in linistea unori acorduri suave de jazz o bautura calda, care-ti abureste ochelarii.
Copiii se pregatesc de un nou an scolar si tu n-ai renunta inca la sandale, cu toate ca-ti ingheata picioarele la birou. Ai mai vrea sa porti macar o data rochia inflorata, desi in C&A ai vazut geaca de iarna perfecta.
Avem deja 2 saptamani de toamna si frunzele se crapa mai usor sub talpile noastre. Incet, dar sigur, temperatura scade si noaptea se lungeste, iar eu astept un lapte cald sub patura si un sarut pe frunte… Si eu mereu ma gandesc la tine.

Ma ploua noiembrie…

Ma ploua noiembrie…
De fapt, nu ploua, nici noiembrie nu e, e atat de cald si plin de vara ca mi se incing talpile sandalelor pe asfaltul prafuit.
Au fost niste zile racoroase, mirosea a toamna apriga uneori, si apoi ma uitam pe geam la casa din fata mea si vedeam cum soarele se intindea lenes pe acoperis, lenevind ziua intreaga.
Am inceput sa dezvolt abilitati nestiute – visatul cu ochii deschisi, zambetul larg si sincer, ochii mari si sclipind de bucurie, gesturi, ganduri si vorbe de copil.
Visez lucruri si incep sa am dorinte, sa vreau sa fac lucruri, sa vad locuri, sa miros chestii, sa… Atat de multe!
Iar anul asta e prima data cand ploaia de noiembrie nu ma sperie, ci parca ma bucura, caci mi-ar da sansa sa ma ascund in casa sau in baruri pline de fum gros, mi-ar da sansa sa ma alint, mi-ar da
sansa sa vreau sa ma matai, sa vreau sa ma tii in brate, sa vrei sa ma tii in brate…