uneori adun vise in solnite sparte,
dar ca sa vezi, ele nu stau,
se duc departe,
si eu raman inchisa intr-o casa goala.
daca tu pleci,
pe mine cine ma mai scoala?
caci somnul meu e dus adanc, departe,
caci pleoapele mi le-am lipit azi noapte,
caci cantecul ce imi canta de dimineata
e azi alarma care ma trezeste de la viata.
ah, am zis eu „viata”?
voiam sa zic de moarte,
dar azi nici asta nu ne mai desparte…
Ma ploua noiembrie…
De fapt, nu ploua, nici noiembrie nu e, e atat de cald si plin de vara ca mi se incing talpile sandalelor pe asfaltul prafuit.
Au fost niste zile racoroase, mirosea a toamna apriga uneori, si apoi ma uitam pe geam la casa din fata mea si vedeam cum soarele se intindea lenes pe acoperis, lenevind ziua intreaga.
Am inceput sa dezvolt abilitati nestiute – visatul cu ochii deschisi, zambetul larg si sincer, ochii mari si sclipind de bucurie, gesturi, ganduri si vorbe de copil.
Visez lucruri si incep sa am dorinte, sa vreau sa fac lucruri, sa vad locuri, sa miros chestii, sa… Atat de multe!
Iar anul asta e prima data cand ploaia de noiembrie nu ma sperie, ci parca ma bucura, caci mi-ar da sansa sa ma ascund in casa sau in baruri pline de fum gros, mi-ar da sansa sa ma alint, mi-ar da
sansa sa vreau sa ma matai, sa vreau sa ma tii in brate, sa vrei sa ma tii in brate…
You are what you dream of. Asta ar trebui sa intelegem cu totii, macar din cand. As vrea sa ne setam teluri mai inalte, si sa respiram cu drag cand privim inainte, pentru ca stim ca nimic nu ne infrange. Orice ar zice lumea, tot ce e in tine te ajuta sa mergi mai departe. Tot ce gandesti e un vis si o cale trasata, de la bun inceput. Esti tu, cu bune si rele, cu drumuri usoare si obstacole grele si nici zambetele ironice, nici ridicarile de umeri nu te pot opri.
Chiar si cand nu ne sustine nimeni, cand doar picioarele noastre ne mai tin acolo sus, trebuie sa avem incredere sa visam in continuare. Orice greseala e o treapta in plus in viata noastra si orice succes e o medalie. Esecul nu-i infrange decat pe cei slabi, care nu viseaza niciodata. Don’t give up!
Imi iau libertatea de a sublinia ce e mai important (cititi „a boldui”):
It’s six o clock and I’m wide awake and dreaming
I’m thinking back to a time before our separate lives
A time where I could make you mine oooh I made a promise I was never gonna hurt you
I wrote a letter and divided all the words in two
Half for me and half for you oooh
Now I’m sending out a searchlight along latitudes and satellites
Don’t give up don’t give up don’t give up on our love story when you can’t
Go on
Don’t give up don’t give up always dark before the morning when you can’t
Go on
You be a brave heart I’ll be a lion’s roar
And love surrenders to win the war
In the silence I hear every word you’re thinking
Like the shimmer of a far away and distant star
Guess love could never travel that far no
And I can’t believe it’s come to this
All our secret codes and battleships
Don’t give up don’t give up don’t give up on our love story when you can’t
Go on Don’t give up don’t give up always dark before the morning when you can’t
Go on
You be a brave heart I’ll be a lion’s roar
And love surrenders to win the war
And I wanna run away from this but I never leave a sinking ship no
Without you in it there’s no point to our story oooh
And I can’t believe it’s come to this
All our secret codes and battleships no
Without you in it there’s no point to our story oooh
Don’t ever let me go no no no
Don’t ever let me go
Don’t ever let me go
Don’t ever let me go
Azi am văzut o stea pe cer – probabil ca era prima stea de azi, iar daca nu era, să știi că așa îmi place să cred: că era prima.
Când eram mică, vânam tot timpul prima stea, și ne făceam planuri, și ne puneam dorințe. Gașca de copii credea brusc în ceva.
Eu îmi doream mereu același lucru și, deși eram tot timpul prima la pus dorințe, nu mi s-au îndeplinit niciodată. Nici până azi.
Visele mele nu sunt bune pentru acolo, sus. Rămân doar cu noaptea, bună.