Alegi cuvinte si culegi minuni,
Din tot ce ai, nimic n-aduni.
Si orice vant si-orice seara
Te-aduce jos si te doboara.
Cat iarna e si frigul te cuprinde,
Nimic n-ai vrea, nimic nu te surprinde.
Astepti la gura sobei iar caldura,
Sa nu incurci iar dragostea cu ura.
Ca vrei sa vina primavara, vara,
Sa fie cald, lumina, pana seara,
Nu-i un secret si nici macar minciuna,
E tot ce vrei si o luam de buna.
Te moleseste si te-mbata dintrodata,
Caldura, zapuseala toata,
Dar tu nu pregeti si nu te clintesti,
Tu tot pe baricade calde esti.
Dar iti aduci aminte iara
Ca dupa ziua vine seara
Si dupa primavara, vara,
E toamna iar si ploua afara.
Si dupa ploaie, dupa noapte uda,
Dupa ce vantul taie-n carnea cruda,
Stii sigur ca iar vine iarna,
Cu frig si fulgi usor sa-i cearna.
Asa rapid iti macini gandul,
Cand ai putea sa te feresti de vantul
Ce taie in avantul tau de primavara
Mult prea devreme in aceasta seara.
Dezamagit ramai, fara ca timpul sa mai treaca,
Fara sa razi si tu macar oleaca
Cu bucurie intr-o zi mai calduroasa,
Iar inima-ti ramane friguroasa.
Cu mult nainte sa se termine cu frigul,
Ai ros mult prea devreme gaura si nu covrigul.
Caci toata lumea se incanta-n primavara,
Tu stai si bombanesti sub plapuma seara de seara.
