Unde se duc brazii cand mor?
Desculti si goi, fara podoabe,
Cand acele le cad si-i dor,
Se duc ei oare la-nmormantari de babe?
Au stat inalti si drepti in casa noastra,
Peste covoare si parchete si mochete,
Unii i-au pus si la fereastra,
Sa stea la soare sa se-mbete.
Acum stau toti la colt de strada,
Ori aruncati in ghena, la gramada.
Vremea lor dusa e, fara tagada,
E doar frig si iarna fara de zapada.
Ce ciudat e sa calatoresti in sambata de dinaintea Craciunului. Unii se grabesc spre casa, altii nu mai prididesc cu munca.
Soselele si hipermarketurile sunt pline, iar la iesirile din orase parcarile si firmele de logistica au curtile pline.
Parca s-ar vrea un spirit al Craciunului in aer, dar soseaua e neagra si flancata de noroi. Zapada e aruncata de vanturi pe dealuri si pe campii, vantul ti-e prieten bun cand iesi din masina. Te mangaie si te bate, te cearta si-ti sterge lacrimile…
Casele stau chircite sub zapada, lume zero pe strada, haine puse la uscat, si cica vine Craciunul. De fapt, arata fix ca dupa Craciun – e liniste si mizerie, si de fapt nimeni n-a sarbatorit nimic.
Craciun? Ce e Craciunul?