Despre iubita mea – partea a IV-a

…Si simt cum ma scuipa. Scuipa in foc, si ma stinge. Ma bulverseaza. Deschid ochii si nu-mi vine sa cred.
E in genunchi, pe pat, si e furioasa. Ochii ei sunt rosii – ca niciodata, si nu sunt molcomi, ca de obicei. E ura in ei, atata ura, de-mi vine sa plang. Ma tot gandesc si…
– Cine e?
– A?
Privirea mea tampa cred ca spune tot. Imi trag un cearsaf pe mine, si-mi dau parul din ochi. Mainile imi tremura, si cand tipa ea la mine, incep sa plang.
– Cine e EL?
Nesimtita de mine… Idioata… Proasta:
– Care el? Ma prefac inocenta.

Ea s-a dat jos de pe pat, si a aprins lumina. Machiajul mi se scursese pe fata si aratam ca un clovn. Oglinda era nespus de cruda. Ea era goala, cu pantofii pe care ii luasem eu in picioarele perfecte, si ma sfida. Ceva in tinuta ei ma sfida si semana cu altcineva, la fel de sfidator, dar nu-mi aduceam aminte cine. Mi-a cautat in geanta tigarile, si-a luat una si a aprins-o. Flacara brichetei i-a aprins ochii.
Mi-a aruncat o privire dura, dar vocea i s-a imblanzit.
– Ai iesit cu tata ieri.
– Poftim?
– Tata e tipul cu care ai iesit ieri. Ati fost la o cina de afaceri.
– Daa, dar nu inteleg unde vrei sa ajungi.
– Speram sa nu te culci cu el.
In capul meu, o coarda de chitara s-a rupt.
„Taica-su?”
„Taica-su?”
„Taica-su?”

In mintea mea, informatia nu rezona, nu o puteam asimila. M-am frecat la ochi, i-am inchis pentru o secunda, si m-am rugat la dumnezeul in care nu cred ca totul sa fie o minciuna.
Cand am deschis ochii, ea era tot acolo, suparata, cu pantofii de la mine in picioare, si eu zaceam legata de cearsaf ca de stalpul infamiei.
– Pai… Nu m-am culcat cu el.
In linstea aia, cuvintele mele pareau lipite cu aracet prost din comunism. In gura mea, cuvintele alea au avut gust de balega si le-am molfait cu scarba.
Ea a inteles ca o mint.
– Speram sa minta el. Dar mi-a aratat numarul tau de telefon, era foarte fericit si incantat ca te-a gasit. Speram ca totusi a inteles gresit, sau ca te confunda, sau speram ca macar nu te-ai culcat cu el.
Nu avea sens s-o mint. Dar nici sa recunosc. N-as fi suportat s-o vad plangand, stiind ca e vina mea, si ca nu pot repara nimic. Poate daca-i ofer tacerea, imi ofera iertarea.
Se uita la mine, eu ma uitam in jos. Imi sufla fumul in fata, doar ca sa ma uit la ea. Imi venea sa plang si voiam s-o rog sa ma ia in brate, dar o simteam prea mare si prea puternica, atat de rece si de rea, si-mi-era frica sa nu vada ca plang, daca ma uit la ea.
A stat pe pat pana si-a terminat tigara.
– Nu zici nimic?
Am izbucnit intr-un plans cu hohote, si mi-am pus capul pe perna.
Atunci ea s-a ridicat de pe pat, si-a scos pantofii. A cautat in sifonier hainele cu care a venit: o pereche de blugi veche de 5 ani, un tricou spalacit si o pereche de tenisi albastri. S-a dus la masuta de toaleta, a cautat ceva de prins parul, si-a strans parul superb intr-o coada si a venit sa ma sarute pe par.
Atingerea ei m-a facut sa plang si mai tare.
Am auzit-o cum se indreapta, cu pasii tristi, spre iesire. La usa a mai stat o secunda, cred ca astepta s-o chem. A rasuflat greoi, si a inchis usa incet, in urma ei.
Cred ca a plans pe scara, si pe tot drumul, pana a ajuns in Dambovita. De acolo au pescuit-o dimineata. Era trista si imbracata prea subtire pentru o zi atat de urata.

Despre iubita mea – partea a III-a

A purtat pantofii in seara urmatoare. Am scos-o in oras si ma uitam la ea cum isi bea vinul. Nu prea stie sa bea, si nu stie sa fie cocheta. Ea e cocheta. E naiva si un pic prostuta, de parca ar avea 12 ani si a primit o ciocolata de la un strain. Ma simt un pic ciudat, pentru ca o analizez asa ca la microscop. Imi arunc ochii in decolteul ei, si ma uit la cerceii pe care i-am cumparat. E foarte fericita astazi, si cred ca de aceea s-a murdarit de frisca pe nas. Niciodata nu se machiaza, nu se da cu fond de ten. Are pielea fina si moale, si cand te mangaie, zici ca e spuma. Rade la mine, si pe varful nasului i-a mai ramas putina frisca.
Ne indreptam spre taxi, si eu o tin de brat, ca sa nu cada. Chicoteste putin, si-si aseaza mantoul, si se uita la sofer. O privire un pic perversa si rea s-a asternut in ochii ei. Nu cred ca s-a ametit chiar atat de tare, dar cred ca a prins curaj sa ma testeze. Isi strecoara mana intre cele 2 scaune din fata, si incepe sa-l mangaie pe sofer pe piciorul drept. Socat, bietul barbat, care poate are acasa o femeie grasa, mirosind a sarmale, nu reuseste sa schiteze niciun gest. Ii iau eu mana, cu frumosul, si o mangai usor:
– Hai, iubita, sa nu ne dam in spectacol. Ii zambesc, si ii pun capul pe umarul meu. S-a linistit.
Masina porneste, si ii zic soferului sa ne plimbe putin prin centrul vechi. Intre timp, ea si-a indreptat capul spre mine, si-mi respira pe lobul urechii. Ma linisteste respiratia ei uniforma, si textura buzelor care ma ating din cand in cand. Nasul ei, fara sa fie mare, se sprijina de gatul meu. Are un nas carn, care te face sa razi. Culorile din obrajii ei s-au mai calmat, nu mai e asa rosie.
Cand am coborat din taxi, era sa cada si cand s-a sprijinit de mine, m-am dezechilibrat un pic. Am pornit incet, spre cladirea in care locuiam, ne-am urcat in lift, si am apasat, in ordine, „Inchide usile” si „2”.
In lift, ea si-a mai revenit, si s-a uitat un pic la mine, sa vada daca-s suparata, si cand a vazut ca-i zambesc, mi-a zambit inapoi. M-am dus spre ea, si am sarutat-o usor. Ea mi-a raspuns si a prelungit sarutul, s-a agatat de mine si m-a tras spre peretele cabinei. S-a deschis usa in fata noastra, si am coborat, amandoua cautand cheile in gentile noastre. Eu am gasit-o prima, si i-am deschis. A intrat ca o furtuna, si in timp ce eu ma chinuiam sa scot cheia din usa, ea si-a aruncat geanta pana in sufragerie.
Am ridicat o spranceana – ea nu facea niciodata dezordine, si mai ales, nu ar fi aruncat cadouri de la mine in felul acela. Privirea ei avea ceva salbatic, si parul i se ravasise cu totul. In sufragerie nu era aprinsa nicio lumina, si doar luna se strecura, timida, prin perdeaua crem. Am inchis usa dupa mine, si ea a cautat telecomanda de la sistemul audio. Am ramas surprinsa – ascultase muzica de prin anii 50-60, ceea ce nu face de obicei.
S-a intors cu spatele la mine, eu am inchis usa pe dinauntru. A inceput sa-si dea jos mantoul, incet, chiar foarte incet. Eu nu-mi aduc aminte cand mi-am dat jos pantofii, stiu doar ca ma enerva cureaua lor de pe glezna. A inceput sa danseze, adica nu stiu ce dans era. Dadea din solduri, si mergea in spate, undeva unde banuia ea ca sunt eu. Eu mi-am lasat geanta pe jos, si-mi iesisera din ea chei, acte, bani, servetele, agende…
Ea continua sa vina, si cand era la un metru in fata mea, s-a intors cu fata spre mine. Parul ii statea pe fata, intr-o dezordine de care nu as fi crezut-o in stare. A intins mana spre intrerupatorul de lumina, a stins-o, apoi m-a atins pe par. M-a mangaiat si mi-a asezat parul. Mi-a suflat suvitele de pe fata, si m-a sarutat, trecator, pe frunte. Fara sa vreau, sau poate era de la gresia de pe jos, am inceput sa tremur. Mana ei a coborat de la ureche la gat, si ma mangaia, iar pielea mi se facea ca de gaina. Nu puteam sa respir – sau respiram prea mult. Nu-mi dadeam seama. Ochii mi i-am inchis, cand mana ei a coborat din ce in ce mai mult.
A poposit pe sani – mereu spunea ca am sanii mai frumosi ca ai ei. A vrut sa ma sarute prin rochie, dar nu stiu de ce s-a razgandit. Mana ei explora in continuare, de-a lungul liniei parului, imi masura oasele, imi cerceta mainile, imi mangaia sanii. S-a uitat putin la mine, si a facut o miscare discreta si a ajuns in spatele meu. M-a luat in brate, si m-a condus, incet, spre dormitor. Imi soptea ceva, eram prea amortita ca sa inteleg ce. Ii simteam doar mainile, fierbinti si puternice, ca niciodata – autoritare, si nu voiam decat sa ma supun. Am ajuns in dormitor, si m-a intors cu fata spre ea. M-a dezbracat incet, sarutand fiecare loc in care a fost o bucatica de rochie. M-a asezat pe pat, si m-a lasat sa ma uit la ea, cum se chinuia sa-si scoata rochia noua pe care i-o luasem. Cand a ramas goala, si-a adus aminte de pantofi.
– Lasa-i, i-am zis, si mi-a zambit. Si-a dat parul la o parte, si a plecat capul inspre stanga. Nu stiam unde mai vazusem expresia asta – nu la ea, in niciun caz – dar nici nu ma chinuiam sa imi amintesc. Era prea frumoasa.
Eram pe pat, si ea a inceput sa-mi sarute degetele de la picioare, urcand tot mai sus, spre pulpa, intre pulpe…
As fi vrut doar s-o sarut, dar se ferea, cu o abilitate necunoscuta ei. Ea era cea adulata pana acum, ea n-ar fi avut curaj sa ma lase s-o vad fara cearsaf. Mainile ei cautau ceva, si cand ma gaseau, erau fericite. Parul ei se revarsa acum pe mine, si-si odihnea capul pe burta mea. Tot sarutandu-ma, tot cautandu-ma, pana cand m-a gasit, pana cand mana ei s-a grabit sa ajunga acolo, pana cand m-a lasat sa o sarut…
Mi se parea ca au trecut ore, si placerea dura de o secunda. N-as fi vrut sa-i zic nimic, ca sa nu intrerup nimic din ce ar fi putut rupe ce era in ea. Era atat de speciala, si modul in care ma iubea era cu totul necunoscut. Mie imi amintea de el, caci el m-a adulat cu o seara inainte, facand exact aceleasi miscari, sarutandu-ma exact in aceleasi locuri, atingand exact aceeasi piele.
Stai! De ce ma gandesc la EL? EA e aici, ea ma atinge, ea ma saruta, sunt povestea ei si ea e a mea.
Ii simt parul pe pulpe, in timp ce-mi indeparteaza picioarele, si simt cum ma saruta, cum ma cauta, cum ma gaseste acolo unde ar trebui sa fiu…

Despre iubita mea – partea a II-a

I-am luat pantofii. Cei mai frumosi pantofi din lume, negri si cu toc inalt, cu guleras victorian care coboara de pe glezna pana jos, spre botul pantofilor. Ii vin superb. I-am luat si o rochie, rosie, ca ochii ei. Si niste cercei verzi, ca reflexele din parul ei. O fac sa para atat de mare, si de sexy, atat de dura si insensibila. E extraordinara. S-a transformat pe moment si a devenit o femeie pe care eu, una, chiar nu o cunosteam. Imi venea s-o invit pe loc in oras, sa o sarut in fata unui restaurant stupefiat. Imi venea sa-i rup rochia si sa o am acolo, pe masuta de cafea. Imi venea sa o acopar cu capsuni si sa-i las pantofii aia perversi in picioare.
In schimb, singura imagine din minte era cu el. O comparam cu el, cu muschii lui si costumul impecabil. Modul in care emana siguranta, si modul in care fuma… Nu am mai vazut niciun barbat sa fumeze asa. Nu am cuvinte sa explic. Iar ea – si nici eu, de altfel – nu fumeaza. E dependenta de sucul de fructe si de mine. Eu sunt dependenta de ea si de privirea lui.
A venit cu seful meu, la masa de azi. Cand l-am vazut, mi-am promis ca o sa-i cumpar ei o duzina de rochii.
Niciodata nu mi-am dorit sa ma priveasca cineva atat de mult. Niciodata nu mi s-a parut ca sunt mai stearsa si mai invizibila ca astazi. Si niciodata nu mi-a parut atat de rau ca nu am scos-o din casa pana acum.
Ma uitam la el, si incercam sa-mi dau seama ce gandeste, prin perdeaua de fum. El ma ignora, si se uita cu scarba la ceasul scump de la mana lui dreapta. Cu stanga tinea tigara, si mie imi venea sa ma aplec putin spre el, sa trag si eu un fum. Din semi-profil, semana cu ea. Si mi se facea pielea gaina cand ma gandeam la ea. Acasa, intinsa pe canapea, cu o rochie de plaja pe ea si parul strans neglijent. Si eu aici, in costum, cu tipul asta pe care nu-l cunosc si pe care cred ca il vreau.
Si mi-am promis sa-i cumpar si o pereche de cercei, sa egaleze cat de cat eleganta lui innascuta.
In urmatoarea secunda, ma uram si il doream si imi parea rau si o voiam pe ea, sa ma ajute sa-mi treaca.

Despre iubita mea – partea I

Dorm in fiecare zi alaturi de ea. Ma mangaie seara, si ma trezeste dimineata. Cateodata, de la atingerea ei mi se face frig. Cateodata, mi se face frica.
Sper uneori sa o am in fiecare zi langa mine, si sa ma tina in brate. Sper sa fie mereu in ceafa mea, si sa ma sustina cand nu mai pot. Pentru ca nu mai pot atat de des in ultima vreme…!
In fiecare zi, ma asteapta acasa cu zambetul pe buze. In fiecare zi ma iubeste si-mi uda plantele, de parca mi-ar pasa de ele. In fiecare zi stange hainele pe care le las alandala prin casa, si nu are nimic mai bun de facut decat sa ma astepte si sa ma iubeasca.
In fiecare zi e a mea, 100%, si eu sunt a ei.
In fiecare zi e mandra de mine, si eu vreau sa o ascund. In fiecare zi, e speciala, dar nu vreau s-o impart cu lumea. In fiecare zi, e moneda dupa care ii cataloghez pe altii, pentru ca nu e niciuna mai sus ca ea. Si in fiecare zi, o fac sa sufere, pentru ca n-o stie nimeni.
Eu sunt barbatul, eu am initiativa, eu sunt cea puternica. Dar nu as fi deloc puternica daca nu as avea-o pe ea. Nu m-ar tine nimeni in brate, cum ma tine ea, si nimeni nu mi-ar face sandvisuri cu margarina si gem cum le face ea.
Mama nu o cunoaste. Tata nu o cunoaste. Prieteni nu mai am, pentru ca nu vreau sa le-o arat. Nimeni n-o stie, si nimeni n-o respira, cum o fac eu, in intimitate. Stie si ea ca e doar pentru mine, si ca nu vreau s-o arat lumii, si sufera enorm, dar nu-mi spune niciodata. E multumita doar ca o las sa fie a mea. Ar vrea sa stie lumea ca ma iubeste si ca ma adora, dar nu o las.
In schimb, ea sta si ma asteapta acasa, seara, singura, cu o carte si cu muzica in surdina. Asteapta sa vin de la vreo cina de afaceri, unde ma taraie seful ca sa-i imbat viitorii parteneri. Ea stie ca ma plac barbatii si mereu se teme ca poate o sa-mi placa si mie.
Nu-mi plac barbatii. Doar imi place sa fiu admirata. Si imi place sa-mi fatai fundul de colo-colo, pentru ca-mi place atentia lor. Ea stie asta, dar uneori nu crede ca e doar o joaca.
Ii scriu asta, pentru ca vreau sa stie ca o iubesc. O iubesc doar pe ea, ea e a mea si eu sunt a ei. Imi place cafeaua pe care o face, si cum isi pune cirese la urechi. Imi plac picioarele ei, mici si fragile, de copil. Si parul un pic ciufulit, si ochii ei salbatici si tristi. Si rochiile care ii vin superb, si orezul de legume pe care il face.
In fiecare zi imi promit ca o sa invat sa gatesc, pentru ca vreau sa vada ce inseamna pentru mine.
Astazi, cand ma intorc de la cina, o sa-i cumpar o pereche de pantofi. Ii plac foarte mult pantofii, si mie imi place foarte mult de ea.