Maria – Capitolul VIII

Maria se simte ca un copil sarman.
Nu are minge, nu are paine cu margarina, ca ceilalti copii, iar tenisii de acum 3 ani s-au rupt.
Papusa ei nu mai are haine noi, si in loc de sireturi, Maria poarta ate. Pentru ea, totul e amar si uneori are gust de voma.
Oglinda ii etaleaza un chip perfect, vitrinele magazinelor reflecta o doamna cu silueta perfecta si mers hotarat. Pentru barbati, e felina ideala, mirajul increderii in sine. Pentru femei, e amenintarea constanta. Si peste toate astea, ea le e straina.
In turnul ei de clestar, toate luminile s-au stins. Pe chipul ei, ridurile nu apar. In loc de fata, ea are o masca. Mastile nu imbatranesc, nu rad si nu sufera.
Pentru Maria, noaptea e eterna.
Vantul nu mai bate, totul e un lac fara fund si fara valuri.
Dincolo de perfectiune nu mai e nimic. Daca fugi toata viata catre ea, atunci cand o atingi, nu-ti mai ramane nimic de facut.
Maria asteapta sa moara.

Poveste in 3 acte

Partea a III-a – Cand eram una

De ceva timp, ma macina gandul ca rasuflarea mea m-ar da de gol. Sunt nesimtita si rea, cruda si inceata in sentimente. Esti cu mine, in pat. Noapte se lasa peste noi. Tu muncesti mult si vii obosit acasa. Uneori ma rogi sa iti fac un ceai, alteori ma rogi sa te las in pace.
Schisma din mine ma perpeleste, ard in cuptoarele iadului. Privirea ta-i senina, eu ma pierd in programele de la televizor. Ma uit la tine, imi amintesc de el. Sunt egoista si respir ceva de care tu nu ai parte. Sau cel putin nu ai parte cu mine. Ma uit in oglinda si-l vad pe el deasupra mea…

Partea a II-a – Cand eram trei

Merg iarasi, singura. Ploua. A plouat si ieri, si acum doua zile. Pantalonii mei s-au udat pana la genunchi. Am lasat umbrela acasa, ca sa simt ca traiesc. TU nu esti. Ai plecat, la serviciu. Nu e foarte departe, dar ma face sa ma simt departe. Ploaia se repede spre capul si fata mea. Cand ma transform in picatura, ma simt mai rece si mai fluida. Nu mai sunt a mea de cand sunt a ta. Ma intristeaza prezenta ta, ma doare rasuflarea ta, ma simt indepartata si trista, ca o stanca ce iese din ape. Tu esti acolo, ma uzi din cand in cand, dar nu ramai pe mine. Te scurgi si te usuci, te pierzi in tine.
M-am impiedicat. Era acolo. Arata ca oricare altul, poate mai rau ca tine, dar era acolo. Am mers la cafea, apoi a doua zi la alta cafea.
Nu stiu cum, a ajuns in patul tau, cu mine alaturi, gol si cu rasuflare sacadata. Mirosea a curat, fara parfum. Eu eram goala. Tu nu mai erai acolo si am ramas singura cu el.

Partea I-a – Cand eram doi

Dimineata se trezeste in fiecare zi din patul nostru. Cand deschidem ochii, rasare soarele, se face cald si auriu in jur. Astept fiecare clipa si fiecare pas. Te aduc mai aproape, ma macin si ma cantaresc, caci fara tine sunt jumatate de suflet. Am cu o jumatate de bataie de inima mai putin, am o gheara in plus pe suflet. Astept clipa care ne uneste, pentru ca aratam ca un cerc perfect. Ne construim unul in altul si ne inventam, apoi ne inspiram, ne bem si ne mancam, ca sa terminam cu iubirea.