Asteptare

Asteptare. E un cuvant care implica timp si sentiment, o oarecare renuntare a sinelui si acceptarea faptului ca, desi speranta moare ultima, e posibil sa nu.

Totul e posibil, dar mai ales sa nu. Cand astepti, cand trece, cand inchizi ochii si cand respiri. Vrei si nu vrei sa afli ca ai dreptate. Vrei si nu vrei nimic.

Asteptare. Astepti ceva din partea cuiva, si ceva-ul nu vine. Si cineva te raneste, si nu poti sa-i spui ca o face. Doar stai si zambesti amar, caci maine asteptarea ar putea lua sfarsit.

Heart’s all gone

Zilele trec, se mișcă extrem încet… Una după alta, tot mai aglomerate și încărcate. Cuvintele nu vin. Timpul nu vine. Aerul nu intră.
Am fost un pic bolnavă, probabil de acolo starea de apatie. Subiectele bune lipsesc, timpul lipsește, totul lipsește.
Primăvara n-a venit nici ea…
Mă simt ca într-o continuă așteptare, blocată într-o gară unde nu știu ce tren aștept sau ora la care vine.

Heart’s all gone…

Dar începutul este mereu frumos.

Maria – Capitolul VIII

Maria se simte ca un copil sarman.
Nu are minge, nu are paine cu margarina, ca ceilalti copii, iar tenisii de acum 3 ani s-au rupt.
Papusa ei nu mai are haine noi, si in loc de sireturi, Maria poarta ate. Pentru ea, totul e amar si uneori are gust de voma.
Oglinda ii etaleaza un chip perfect, vitrinele magazinelor reflecta o doamna cu silueta perfecta si mers hotarat. Pentru barbati, e felina ideala, mirajul increderii in sine. Pentru femei, e amenintarea constanta. Si peste toate astea, ea le e straina.
In turnul ei de clestar, toate luminile s-au stins. Pe chipul ei, ridurile nu apar. In loc de fata, ea are o masca. Mastile nu imbatranesc, nu rad si nu sufera.
Pentru Maria, noaptea e eterna.
Vantul nu mai bate, totul e un lac fara fund si fara valuri.
Dincolo de perfectiune nu mai e nimic. Daca fugi toata viata catre ea, atunci cand o atingi, nu-ti mai ramane nimic de facut.
Maria asteapta sa moara.