Asteptare. E un cuvant care implica timp si sentiment, o oarecare renuntare a sinelui si acceptarea faptului ca, desi speranta moare ultima, e posibil sa nu.
Totul e posibil, dar mai ales sa nu. Cand astepti, cand trece, cand inchizi ochii si cand respiri. Vrei si nu vrei sa afli ca ai dreptate. Vrei si nu vrei nimic.
Asteptare. Astepti ceva din partea cuiva, si ceva-ul nu vine. Si cineva te raneste, si nu poti sa-i spui ca o face. Doar stai si zambesti amar, caci maine asteptarea ar putea lua sfarsit.
si .. daca maine asteptarea ar lua sfarsit, gustul amar ar ramane. daca a lipseste, din capul locului, din ,,cev.a”, tot ce urmeaza e un ecou continuu al gustului amar. intrebarea care ne va obseda va fi: ,,de ce atat de greu? de ce a trebuit atat de mult timp pana sa?.. lasa, nu vreau sa stiu”.
poate ca ar trebui sa facem diferenta cinstit dintre cand se merita si cand nu.. sau poate ar trebui sa luptam orbiti si inversunati pana la renuntare. cand se va merita, sigur vom sti. acum doar cred ca stiu.