Zilele trec, se mișcă extrem încet… Una după alta, tot mai aglomerate și încărcate. Cuvintele nu vin. Timpul nu vine. Aerul nu intră.
Am fost un pic bolnavă, probabil de acolo starea de apatie. Subiectele bune lipsesc, timpul lipsește, totul lipsește.
Primăvara n-a venit nici ea…
Mă simt ca într-o continuă așteptare, blocată într-o gară unde nu știu ce tren aștept sau ora la care vine.

Heart’s all gone…

Dar începutul este mereu frumos.