Leoarca

Posted on by
2

Seara. As fi dorit putina liniste, putina miscare, putina muzica. Putin din mine.
M-am echipat, I got my hopes all up afterwards, si am pornit, viteaza, spre punctul care ma facea fericita.
Adica, stai putin. Nu fericita. E un cuvant prea puternic. Sa zicem spre locul pe care il visam in secunda aia.
Asa visez eu – in secunde. Visele mele sunt frante si de aceea imi doresc atat de multe lucruri. Pentru ca sunt mici si multe si le vreau pe toate.
Am pornit, si pasii mei, un pic grabiti, un pic ezitanti, parca s-ar fi dat in laturi de la o asemenea aventura.
Aerul devenea din ce in ce mai curat si mai dulce, pasul meu un pic mai ferm, si parul meu imi flutura in vant, in semn de protest.
Am vazut ca statea sa ploua, dar am ignorat asta. N-ar fi fost prima ploaie din viata mea, sigur nu era nici
ultima. De ce sa ma grabesc? Probabil daca as fi avut sandale si fusta, as fi grabit eu ploaia, dar asta e alta
poveste.
Si m-am plimbat, si m-am invartit. Am ochit un tufis cu flori galbene – unele care-mi plac din copilarie. Nici acum nu stiu cum le cheama, dar sincer nu-mi pasa. Imi plac atat de mult, si in mintea mea a copt un plan malefic : sa le culeg exact cand incepe ploaia.
Acum asteptam ploaia, care se pare ca nu mai venea, si eu fugeam si ma plimbam, ascultam muzica si ma uitam la oamenii care, culmea, faceau exact ce faceam si eu. Exceptie facand, probabil, partea cu florile. Si cred ca si cea cu fusta.
Ma plimbam, si cerul din ce in ce mai intunecat nu ma alunga acasa, pasii ma purtau tot mai departe, in timp ce ochii mintii mi-erau prinsi de florile galbene.
Si deodata, cerul mi-a aratat ca are vene. Brazdat de fulgere rare, ca fruntea unui coleric, furios, tuna dupa
aceea si scuipa tutun pe capetele noastre. Baietii se amuzau teribil – se pare ca fotbalul pe ploaie e amuzant.
Fetele fugeau ingrozite, alergand pentru cele 3 calorii in plus pe care planuisera sa le arda astazi. Eu radeam si de unii, si de altii.
Si cand ploaia a inceput, nu stiam incotro s-o apuc. Spre facultatea care parea sa gazduiasca microbisti-fotbalisti sau spre casa, unde (probabil) era cald si bine? Langa facultate, tufisul cu flori imi facea cu ochii multi si galbeni. Spre casa, nu ma astepta nimic din ce nu aveam deja. Am riscat si m-am indreptat spre florile galbene, am rupt 3, si le-am privit ca pe cel mai frumos cadou din lume, iar apoi am pornit spre casa.
Ploaia m-a napadit, si a venit salbatica. A smuls tot, pana la mine, si de la mine n-a smuls decat zambete. A facut curat prin parcarea facultatii, a facut curat pe strada, a sters tot, de ziceai ca vine potopul.
Pe mine m-a facut doar leoarca.

2 iunie 2009

Despre iubita mea – partea a II-a

Posted on by
1

I-am luat pantofii. Cei mai frumosi pantofi din lume, negri si cu toc inalt, cu guleras victorian care coboara de pe glezna pana jos, spre botul pantofilor. Ii vin superb. I-am luat si o rochie, rosie, ca ochii ei. Si niste cercei verzi, ca reflexele din parul ei. O fac sa para atat de mare, si de sexy, atat de dura si insensibila. E extraordinara. S-a transformat pe moment si a devenit o femeie pe care eu, una, chiar nu o cunosteam. Imi venea s-o invit pe loc in oras, sa o sarut in fata unui restaurant stupefiat. Imi venea sa-i rup rochia si sa o am acolo, pe masuta de cafea. Imi venea sa o acopar cu capsuni si sa-i las pantofii aia perversi in picioare.
In schimb, singura imagine din minte era cu el. O comparam cu el, cu muschii lui si costumul impecabil. Modul in care emana siguranta, si modul in care fuma… Nu am mai vazut niciun barbat sa fumeze asa. Nu am cuvinte sa explic. Iar ea – si nici eu, de altfel – nu fumeaza. E dependenta de sucul de fructe si de mine. Eu sunt dependenta de ea si de privirea lui.
A venit cu seful meu, la masa de azi. Cand l-am vazut, mi-am promis ca o sa-i cumpar ei o duzina de rochii.
Niciodata nu mi-am dorit sa ma priveasca cineva atat de mult. Niciodata nu mi s-a parut ca sunt mai stearsa si mai invizibila ca astazi. Si niciodata nu mi-a parut atat de rau ca nu am scos-o din casa pana acum.
Ma uitam la el, si incercam sa-mi dau seama ce gandeste, prin perdeaua de fum. El ma ignora, si se uita cu scarba la ceasul scump de la mana lui dreapta. Cu stanga tinea tigara, si mie imi venea sa ma aplec putin spre el, sa trag si eu un fum. Din semi-profil, semana cu ea. Si mi se facea pielea gaina cand ma gandeam la ea. Acasa, intinsa pe canapea, cu o rochie de plaja pe ea si parul strans neglijent. Si eu aici, in costum, cu tipul asta pe care nu-l cunosc si pe care cred ca il vreau.
Si mi-am promis sa-i cumpar si o pereche de cercei, sa egaleze cat de cat eleganta lui innascuta.
In urmatoarea secunda, ma uram si il doream si imi parea rau si o voiam pe ea, sa ma ajute sa-mi treaca.

Despre iubita mea – partea I

Posted on by
17

Dorm in fiecare zi alaturi de ea. Ma mangaie seara, si ma trezeste dimineata. Cateodata, de la atingerea ei mi se face frig. Cateodata, mi se face frica.
Sper uneori sa o am in fiecare zi langa mine, si sa ma tina in brate. Sper sa fie mereu in ceafa mea, si sa ma sustina cand nu mai pot. Pentru ca nu mai pot atat de des in ultima vreme…!
In fiecare zi, ma asteapta acasa cu zambetul pe buze. In fiecare zi ma iubeste si-mi uda plantele, de parca mi-ar pasa de ele. In fiecare zi stange hainele pe care le las alandala prin casa, si nu are nimic mai bun de facut decat sa ma astepte si sa ma iubeasca.
In fiecare zi e a mea, 100%, si eu sunt a ei.
In fiecare zi e mandra de mine, si eu vreau sa o ascund. In fiecare zi, e speciala, dar nu vreau s-o impart cu lumea. In fiecare zi, e moneda dupa care ii cataloghez pe altii, pentru ca nu e niciuna mai sus ca ea. Si in fiecare zi, o fac sa sufere, pentru ca n-o stie nimeni.
Eu sunt barbatul, eu am initiativa, eu sunt cea puternica. Dar nu as fi deloc puternica daca nu as avea-o pe ea. Nu m-ar tine nimeni in brate, cum ma tine ea, si nimeni nu mi-ar face sandvisuri cu margarina si gem cum le face ea.
Mama nu o cunoaste. Tata nu o cunoaste. Prieteni nu mai am, pentru ca nu vreau sa le-o arat. Nimeni n-o stie, si nimeni n-o respira, cum o fac eu, in intimitate. Stie si ea ca e doar pentru mine, si ca nu vreau s-o arat lumii, si sufera enorm, dar nu-mi spune niciodata. E multumita doar ca o las sa fie a mea. Ar vrea sa stie lumea ca ma iubeste si ca ma adora, dar nu o las.
In schimb, ea sta si ma asteapta acasa, seara, singura, cu o carte si cu muzica in surdina. Asteapta sa vin de la vreo cina de afaceri, unde ma taraie seful ca sa-i imbat viitorii parteneri. Ea stie ca ma plac barbatii si mereu se teme ca poate o sa-mi placa si mie.
Nu-mi plac barbatii. Doar imi place sa fiu admirata. Si imi place sa-mi fatai fundul de colo-colo, pentru ca-mi place atentia lor. Ea stie asta, dar uneori nu crede ca e doar o joaca.
Ii scriu asta, pentru ca vreau sa stie ca o iubesc. O iubesc doar pe ea, ea e a mea si eu sunt a ei. Imi place cafeaua pe care o face, si cum isi pune cirese la urechi. Imi plac picioarele ei, mici si fragile, de copil. Si parul un pic ciufulit, si ochii ei salbatici si tristi. Si rochiile care ii vin superb, si orezul de legume pe care il face.
In fiecare zi imi promit ca o sa invat sa gatesc, pentru ca vreau sa vada ce inseamna pentru mine.
Astazi, cand ma intorc de la cina, o sa-i cumpar o pereche de pantofi. Ii plac foarte mult pantofii, si mie imi place foarte mult de ea.

Pierdut bila…

Posted on by
9

Intamplare :
– eu
– gara de nord (ma duceam la facultate)
– cumpar bila de la tonomat (de aia la 50 de bani era)
– incep s-o bat de caldaram
– o bat si de scarile rulante care coboara la metrou
– reusesc (printr-o minune de gen „bing-bang-zig-zag-tac-pac”) s-o bag in buzunarul de la spate al tipului din fata mea.
Tipul vorbea la telefon, statea intr-o pozitie ciudata. Nu a simtit bila din buzunar.
Continuarea?
Fug dupa el. Il trag de maneca. Ii cer cu ochii umezi „stii, mi-a cazut bila in buzunarul tau de la spate. poti sa mi-o dai te rog?”. Se uita urat la mine, maraie un „nu” si pleaca mai departe.
Pentru nen-ul care mi-a luat mingea. Te rog, da-mi-o inapoi! 🙁

Istoria muzicii in viata mea

Posted on by
7

Eram mica-mica, si sincer nu mai tin minte ce ascultam cand eram bebelus, dar pot ghici ca muzica din casa era un Beatles combinat cu o Janis Joplin si cu The Doors, poate putin de tot Led Zeppelin.
Am mai crescut si, in tumultul de cantece semi-comuniste, semi-ABBA-wannabe, de genul Dida Dragan, Madalina Manole, Catalin Crisan, etc (ascultate pe la TV, ca mama nu dadea banii pe ele), in tumultul, cum ziceam, format de aceste cantece, eu ascultam Elvis Presley si Pet Shop Boys, Michael Jackson, Sandra, Beatles (again), Elton John, Smokie, The Cure si multi altii pe care mintea mea de copil nu reausea sa-i distinga sau sa-i tina minte. Ah, si Queen. Cum am putut sa uit de Queen? Si AC/DC?

Mbuun… Anii au trecut, generala a venit si ea peste mine, cu generatia anilor ’90, cu blugi din ce in mai scurti, cu Coco Jambo si Spice Girls si mai ales cu blugi. De cate ori ma gandesc la perioada aia, observ ca n-am ramas cu mai nimic in urma, decat cu Tori Amos si cu Puff Daddy-P Diddy-Diddy. Cam atat. Am mai ramas cu vreo 2 formatii de baieti frumosi, ulterior dovediti gay (cel putin cate unul din fiecare formatie), cu Nirvana si cam atat.

S-a apropiat cu pasi vertiginosi capacitatea, cu senzatia aia de insuficienta pe care ti-o inspira trecerea timpului si faptul ca ajungi aproape de un sfarsit. Am avut-o pe Britney in viata mea, dar eu nu puteam decat sa fac misto de ea. Pentru ca Blink si Green Day si Offspring si alte formatii rebele isi faceau loc pe langa mine.

De aici totul pluteste in indecis, pentru ca am inceput sa ascult de toate, cu precadere, fara sa aleg. Au trecut toate prin mana mea, pana la liceu. Moby, Blink, Smokie din nou,  Elvis din nou, Pet Shop Boys din nou, am experimentat cu formatii din anii 50 si 60, fara sa mai retin nume, apoi m-am indreptat fara sa ma uit in reggae. Amalgam si poezie, in fiecare din ei era ceva frumos.

A venit liceul, cu putine dragosti de genul Backstreet Boys, probabil din dorinta de a  apartine, dar s-au dus repede scainteile respective. M-am reorientat spre folk, ba chiar am si cantat (am avut o tentativa, ce e drept esuata), in timp ce acasa ascultam Blink si Anouk si femei cu atitudine, apoi incet-incet Metallica si alte chestii mai „hard”. I wanted to be badass.

Au urmat o gramada de formatii suparate si mai putin suparate, a descoperit mama Nightwish-ul si Rammstein (eu le stiam, dar nu ma dadeam in vant dupa ele). Le ascultam pe astea pe-acasa, apoi tot felul de chestii dubioase, gen Apocalyptica, Ozzy, Children of Boddom, Cradle Of Filth, Sepultura, Samael, Slayer, Deftones, Korn, Disturbed, Evanescence, Mudvayne, Slipknot, System Of a Down, Moonspell, Amorphis, Anathema, The Gathering, Lacrimosa, Lake Of Tears, Katatonia, Paradise Lost, Sentenced, Tiamat, Lacuna Coil, Godsmack. My god, that was MANY.

Probabil pentru ca erau atat de multe, intr-un timp atat de scurt, am revenit la sentimente mai pasnice, foarte repede, si m-am reprofilat. M-am linistit, m-am calmat, l-am descoperit pe Manson, l-am ascultat foarte mult si ma linistea. Mamei ii placea si ei Mason, chiar foarte mult. Si mai mult decat muzica, ii placea persoana lui – mereu i s-a parut ca e un om care a suferit mult. Eu nu vedeam problema chiar asa, dar nu mai conteaza.  Crescusem, si se vedea asta. Mi-am dat seama ca unii artisti pot fi buni, chiar daca ei canta aberatii. Apoi am descoperit ca Pink are voce, Christina Aguilera la fel, Shakira imi placea de prin clasa a 7-a. Nici acum nu inteleg de ce ele canta niste porcarii, cand au voci foarte bune. Probabil la mijloc e banul. Se cam termina si liceul, se cam termina si inspiratia mea in materie de muzica. Pe la sfarsitul liceului, Madonna revolutionase putin situatia, dar n-a durat mult. Au mai fost cateva melodii pop si r’n’b, probabil din criza de timp. Manson. Elvis. Beatles. Queen. Red Hot chilli Peppers. Muse. Matchbox 20. Placebo. Stereophonics. Cateva balade folk. Cateva cantece de dragoste. The Cure. Ceva electronic. Faithless. Basement Jaxx. Moby. Hooverphonic. Cam atat.

Despartirea de liceu a fost brusca. Am intrat intr-o alta tonalitate, s-a dus totul foarte repede, a venit Maroon 5 si a facut ravagii. Inca mai fac, ce sa zic. A venit Natasha Bedingfield, care mi-a copiat coafura de atunci. Alte melodii r’n’b si pop, la un loc cu Guano Apes si Jason Mraz, recent descoperit pe Yahoo Music. Vreun an am stagnat asa, pentru ca aparuse bardul-soldat James Blunt, si eram indragostita de el.

Apoi am descoperit altii ca el, de obicei mai buni. Ma trezeam dimineata cu The Killers. God, ce bine era! Ma trezeam, ca doar la 5 dimineata dadeau aia de pe Atomic videoclipul la Mr. Brightside. Si dansam! Mama, ce mai dansam pe el! Some people called me „hippie” cause of that. Those people introduced me to Poets Of The Fall.

M-am transferat la Bucuresti. Greu, a fost greu cu adaptarea. Stateam in casa si ascultam Jason Mraz si Gavin DeGraw si The Killers si James Blunt si si James Morrison si Maroon 5 si Manson la maxim. Static X si Disturbed. Angels & Airwaves. +44. Se despartise Blink. The Fray. Missy Higgins si Paolo Nutini. Green Day – album nou. Snow Patrol – obsesie noua. Greu, nene. Greu. Mult timp am dus-o asa – pana la prima vara din anul ala. Si apoi a venit noul album Maroon 5 si noul album Joss Stone. Si Mika, sa nu uitam de Mika! Si era asa frumos, si aveam fuste lungi, si le taraiam prin praf. Era cald, ce sa zic. A fost concert cu Manson in anul ala. Anul trecut am fost la Depeche Mode. Am uitat sa zic, si mi-e lene sa editez. Foarte tari, profesionalisti amandoi. Am respectat cuvintele mamei: sa ma duc mereu la concerte.

Alt timp, alta distractie. A trecut un timp, in care nu mai stiu ce-am ascultat, a fost o nebuloasa in mintea mea. Inca vreun an, dupa aia am reinceput sa redescopar alte muzici din liceu. Portishead. Hooverphonic. Moloko, cu Roisin Murphy. Pulp. The Verve. Oasis din nou. Muse din nou. Toate formatiile de brit pop uitate si aruncate prin fundul hardului. Ceasars. Liquido. Descoperiri relativ noi. Damien Rice. Rooney. Fall Out Boy. Sick Puppies. The All American Rejects. Apoi iarasi Tori Amos. Tracy Chapman pana la refuz. Three Doors Down. Velvet Revolver. One Republic. Matchbox 20 din nou. Vanessa Carlton. Vank. Travis, sa nu uitam de Travis. Descoperim side projects de la altii buni. Unele bune, altele nu. Bif Naked – din Buffy. Sarah McLachlan – tot din Buffy. Vega4. The Reindeer Section. Rufus Wainwright. The Knife. Stereophonics, uitati de prin liceu. Amy Winehouse si Duffy. The Darkness, Santogold, MGMT, White Lies. Mark Ronson. Kings Of Leon. The Cure din nou. Anouk din nou. Cate putin din fiecare. Si tot mult mi se pare…

Ultimele 2 luni

Posted on by
Răspunde

M-am pus sa dorm putin, dar nu prea am reusit. E prea cald, e prea aglomerat la mansarda, sunt prea nemultumita si prea obosita. Zarva din capul meu tine deja de vreo 2 luni si probabil de aceea ma simt obosita si nu stiu incotro s-o apuc.
N-am mai scris de mult pe blog, nu am avut prea mult chef sa scriu despre mine, iar pe „Maria” am cam abandonat-o. Bine, eu am terminat de scris la ea, dar partea proasta e ca nu mai gasesc capitolele urmatoare si sincer, nici nu tin minte ce am scris exact in ele. E o stare prin care nu pot sa mai trec si deci e posibil sa ramana in aer. Am fost ocupata cu „fostul” job, cu examenele si cu mine insami, si parca timp tot nu s-a facut.
Am constatat cu stupoare, la un moment dat, ca afara era primavara, si eu habar n-aveam. Acum, constat cu stupoare ca e vara si vreau vata de zahar.
In fiecare zi imi faceam timp sa trec in revista dorintele mai mult sau mai putin lumesti, mai mult sau mai putin logice pe care le am in legatura cu tot ceea ce ma inconjoara.
Vreau sa nu mai fie oameni nesimtiti, sa invatam sa respectam spatiul altora, sa fim mai atenti la cuvinte si la gesturi, sa nu ne mai grabim asa mult, sa nu mai acuzam in stanga si in dreapta si sa nu judecam aiurea. Problema e ca, in esenta, toti gandim asa. In teorie suna frumos. Dar vine practica si, ce sa vezi! Practica ne omoara.
Barbati care fac ca porcii pe strada (nu ii numesc porci, ca nu e frumos) sau se scarpina mai stiu eu pe unde, oameni care vorbesc extraordinar de tare la telefon, sau care asculta muzica la speaker in loc de casti, femei care umbla pe jumatate dezbracate, desi conformatia corpului nu le permite asta, femei care poarta ciorapi plasa sau care ies la 9 dimineata de parca se duc in club, oameni care arunca hartii pe jos, sau vorbesc urat, copii care tipa si parinti care nu stiu sa-i tina sub control. Cam de asta m-am preocupat eu in ultimele 2 luni. E de-a dreptul fascinant!
Mai am o multime de probleme de rezolvat, dar am stat sa ma gandesc ca, in timp, le-oi rezolva si pe alea. Nu ma grabesc nicaieri. Festina lente!

Mergem si la Basement Jaxx?

Posted on by
2

N-o sa inteleg niciodata de ce lumea considera ca apartin genului numit „house”. In fine, nu le am cu etichetarile si cu impartirile pe categorii, dar Basement Jaxx este una dintre cele mai tari formatii pe care le ascultam si cand eram mai pitica si mai fraiera. Adica acum vreo 7-8 ani. Deci, mergem? 🙂

Tell me tell me is life just a playground
Think you’re the real deal honey
and someone’ll always look after you

but wake up baby
you’re so totally deluded
you’ll end up old and lonely
if you don’t get a bullet in your head

good luck good luck
good luck in your new bed
enjoy your nightmares honey
when you’re resting your head
you sold me sold me
sold me down the river now
hope you’re feeling happy now
now you’ll always have a sneer in your smile

but wake up baby
you’re so totally deluded
you’ll end up old and lonely
if you don’t get a bullet in your head

good luck good luck
good luck in your new bed
enjoy your nightmares honey
when you’re resting your head

good luck good luck
good luck in your new bed
enjoy your nightmares honey
when you’re resting your head

And I’m glad so glad that I’m done with you
No more crying crying leaving me so black and blue
You backed me up against the wall but I stand tall
Don’t give a damn no more

Oh baby bye bye
No more lies
No more lies
Without you

Good good luck
In your new bed
Enjoy your nightmares when your resting your head
Good good luck
In your new bed
Enjoy your nightmares

good luck good luck
good luck in your new bed
enjoy your nightmares honey
when you’re resting your head

good luck good luck
good luck in your new bed
enjoy your nightmares honey
when you’re resting your head

Good good luck
In your new bed
Enjoy your nightmares when your resting your head
Good good luck
In your new bed
Enjoy your nightmares