Snow Patrol – Just Say Yes

Posted on by
Răspunde

I’m running out of ways to make you see
I want you to stay here beside me
I won’t be ok and I won’t pretend I am
So just tell me today and take my hand
Please take my hand
Please take my hand

Just say yes, just say there’s nothing holding you back
It’s not a test, nor a trick of the mind
Only love

It’s so simple and you know it is
You know it is, yeah
We can’t be to and fro like this
All our lives
You’re the only way to me
The path is clear
What do I have to say to you
For Gods sake, dear
For Gods sake, dear
For Gods sake, dear
For Gods sake, dear
For Gods sake, dear

Just say yes, just say there’s nothing holding you back
It’s not a test, nor a trick of the mind
Only love

Just say yes, coz Im aching and I know you are too
For the touch of your warm skin
As I breathe you in

I can feel your heart beat through my shirt
This was all I wanted, all I want
Its all I want
Its all I want
Its all I want
Its all I want

Just say yes, just say there’s nothing holding you back
It’s not a test, nor a trick of the mind
Only love

Just say yes, coz Im aching and I know you are too
For the touch of your warm skin
As I breathe you in

Cum imi amintesc eu moartea – VI

Posted on by
1

A şasea scrisoare

Bună, Paul. Nu ţi-am mai scris de mult, încerc să trec peste tot ce s-a întâmplat în ultima vreme. Aerul a devenit foarte greu de respirat, şi gândurile sunt din ce în ce mai grele.
Ideea e că mi-am dat seama că de când te ştiu eu pe tine, mi-e mult mai uşor să mă mint. Să cred că-mi plac căţeii, să-mi placă să gătesc, să te suport când sforăi, sau când îţi arunci lucrurile prin casă. Să ştii că fără tine mi-e mult mai uşor să nu-mi mai placă lucrurile astea. Mi-era uşor, cu tine în preajmă, să cred că te iubesc, şi că nu pot trăi fără tine. Mi-a fost uşor să mă amăgesc – toţi în jurul meu erau fericiţi şi împliniţi cu cineva alături, aşa că te-am găsit pe tine, m-am agăţat de tine şi mi-am spus “De azi îl iubesc pe Paul.”. Nu mă înţelege greşit – eşti un om extraordinar, Paul, doar că m-am prefăcut atât de bine că te iubesc, încât şi eu credeam asta.
Ai fost omul potrivit la locul potrivit, ce pot să spun mai mult decât atât. Am putut să mă agăţ de tine până la ceruri şi înapoi, şi să ştii că în minciuna mea am fost chiar sinceră. Am crezut cu toată puterea mea că te iubesc, şi aşa mi-am format un ideal din a te iubi mai mult. Mă bucur că mi-a ieşit, dar e cazul să încetez cu prostiile astea. Tu ai plecat, eu am crescut, între noi mai e doar o singură diferenţă – distanţa. Tu n-ai mai îmbătrânit, eu în schimb m-am îndepărtat de tine şi de tot ce-ai însemnat, de prietenii “noştri”, de câinele nostru, de patul nostru, de cănile noastre, de tot ce ne făceau un întreg.
E mai bine aşa – nu pot să mă mint zilnic, să-mi spun că te iubesc sau că mi-e dor de tine. Adio, Paul.

Despre minciuni

Posted on by
Răspunde

Femeile mint mult. Cand tin la tine, nu-ti arata, cand nu tin la tine, se comporta ca si cum ar tine, cand le pasa, nu se obosesc sa schiteze nimic, cand nu le doare de tine, te fac sa crezi ca esti foarte important. Femeile te mint, de cand deschid ochii, si pana ii inchid, si fiecare gura de aer pe care o trag in piept, e ca sa alimenteze o alta minciuna. Se mint pe ele in primul rand, in al doilea rand pe tine, si in al treilea rand isi mint soarta. Daca ar avea cate un banut pentru fiecare minciuna spusa, ar fi bogate, si n-ar mai fi nevoite sa minta barbatii, ca sa obtina banii aia.
Barbatii mint, ca si femeile, tot ca sa se ascunda, dar reusesc sa se desprinda de minciuna, n-o traiesc intens, si nu mint in asa fel incat sa creada minciuna.
Femeile isi construiesc povestea in cap, apoi ti-o expun, pe rand, idei bine construite, bine conturate, perfect aparate din toate partile, apoi, pe masura ce iti prezinta minciuna perfecta, le vezi cum cred in ea, cum o apara si o imbunatatesc cu timpul, cum adauga noi si noi elemente, o transforma si o fac sa evolueze. Pentru barbati, minciuna e doar o minciuna, e ceva simplu. Nu spun „am fost cu tipa aia bruneta”, spun „am fost cu baietii la bere”. Nuu, o femeie ar gasi ceva de genul „am fost la magazin, voiam sa-mi cumpar o rochie, dar n-aveau marimea mea, si cand aveau marimea mea, n-aveau culoarea pe care o voiam, asa ca m-am plimbat prin alte magazine, am gasit cesuletul asta pentru tine, si daca tot eram acolo, i-am luat si mamei niste cercei. Apoi m-a sunat mama, asa ca m-am gandit sa-i duc cerceii, si cat am stat acolo, am si gatit un pic, saraca n-avea nimic de mancare.”. Apoi te-ar pupa si te-ar intreba „Tu ce faci? Cu cine ma mai inseli?”.

Despre liniste

Posted on by
Răspunde

Esti intotdeauna liber sa te razgandesti, si sa iti alegi alt viitor, sau un alt trecut.
(Richard Bach – „Indrumar pentru Mesia”).

Am facut o viata jocul altora, mi-am contruit casa in baza cuvintelor lor, si pe terenul lor. Cateodata, imi vopseam coliba in culori vesele, si ei credeau ca in casa mea nu e furtuna. Nu vedeau cum atarnam pe la geamuri, si nu vedeau griul disperat din ea. Cioburile atarnande peste tot erau mascate cu atentie de obloane colorate in rosu aprins, si daca se intampla sa se vada ceva, spuneam repede ca e un mis-en-scene foarte reusit.
Ma mascam, si ma afisam lumii sub masca reusita a omului fericit, tarand cu grija piciorul si bila grea de fier. E greu sa-ti tarasti minciunile, dorind sa fi fost un pic altfel, un pic mai bun, un pic mai vesel, un pic mai atent si mai rasfatat. E greu sa te prefaci ca neatentia altora nu te atinge, si sa te prefaci ca-ti pasa de niste oameni care nu te intregesc. E usor sa te prefaci ca nu te intereseaza sa cauti, si sa respingi cautarea, din motive de simpla lene. Cand lasi focul din tine sa se stinga, incet-incet, dispari si tu cu el. Cand te uiti la aer, o sa vezi ca nu mai ies decat aburi razleti din tine, fara caldura si fara lumina.

Vreau sa ma aprind, sa fiu din nou foc si lumina. Vreau sa zambesc, si sa fiu fericita. Vreau sa ma tii in brate, si sa fie liniste. Sa respiri in parul meu, si sa-mi redecorezi sufletul in armonie. Vreau sa fii langa mine cand e liniste si lumina, si cand se face iarasi noapte, sa ma trezesc langa tine, si sa imi dau seama ca e doar un cosmar. De fapt, e cald, e lumina, e liniste, si tu respiri in parul meu.

In vis

Posted on by
Răspunde

Am visat cum ma visai. Ma ghiceai de sub patura groasa, aruncata peste mine, imi ghiceai genunchii
stransi la gura, si degetele mainii care se odihneau pe picior. Intrai brusc, si vedeai cum dorm, si te opreai la fel de brusc.
Inaintai ca o pisica, si-ti faceai ochii mici in intuneric, cautandu-ma cu privirea. Te-ai lovit de masuta de cafea, pe care zacea telefonul uitat si o gura de zat.
Te-ai apropiat de patul mare, pe trei sferturi rece, care ma adapostea in mijlocul lui ca pe o insula razleata. Acolo nu tremura nimic, si doar genunchii dusi la gura te faceau sa crezi ca mai rasufla cineva acolo. Aburii ieseau, rasuflarea mea calda se odihnea pe buza ta obosita.
Mi-ai luat patura, ai ridicat-o de un colt, si te-ai strecurat in pat langa mine…
… Buna dimineata.

Definire

Posted on by
1

Unii suntem catei, unii suntem carti de joc, unii suntem cersetori, unii suntem trestii in vant si picaturi de ploaie.
Suntem prosti si creduli, suntem infimi, fire de praf, lacrimi sarate, amintiri adunate, miros de vechi, parfum de nou.
Gandurile ni se vad prin par si prin ochi, pielea aduna jeg si ani, talpile ne dor, incet-incet, surasele ne mor… Pe buze.
Si tot pe buze, tot acolo, e numele nostru. Ne strigam unii pe altii, si numele si ura, statutul, povestea, minciuna, adevarul. In cuvinte, se aduna uneori tot si de multe ori nimic. Si cand imi vars cuvintele, nu iese nimic. Nu iese nici sange, nici viata, nici durere.
Ma golesc, ma intorc, vapaia din mine se stinge. Sunt doar un caine, o carte de joc.
O cersetoare. O trestie in vant. O picatura de ploaie.

Cum imi amintesc eu moartea – V

Posted on by
Răspunde

A cincea scrisoare

Ciudat. Tocmai am observat că nu mai am niciun pix în casă. Bobo le-a ros aproape pe toate, iar pe restul le-am consumat, scriindu-ţi şi desenându-ţi chipul pe şerveţele de hârtie. Scriu cu creionul tău mecanic din facultate, cu care îţi desenai proiectele şi desenele, şi pentru care m-am dus o dată la 2 noaptea să-ţi cumpăr mine.
O dată cu venirea toamnei, la noi acasă e din ce în ce mai frig. Port ploverul tău zile la rând şi trebuie să-l spăl foarte des. Sper că nu te superi pe mine că-l port, chiar dacă ţi-l scămoşez. Miroase a tine şi a detergent curat, si mi-e drag să-l port. Aş vrea să ştiu unde eşti, să mă ajuţi să desfac o sticlă de vin. Să mă ajuţi cu bagajele şi să gătim împreună. Să mă săruţi, să mă ţii în braţe, să ai grijă de mine…
În fine… ţi-am promis că nu mai vorbim de asta. O să tac. Nu vreau să te superi pe mine.
Ieri am fost la spital. Ieri am fi făcut 2 ani de când suntem împreună. Am băut un vin, cu Bobo, şi te-am plâns amândoi. Ni s-a făcut dor de tine, şi lui Bobo i s-a făcut foame. M-am dus să-i desfac o cutie de mâncare lui Bobo, dar nu ştiu cum am tras de cheiţă, că mi-a rămas în mână. Mi-am zis ’la dracu’ în gând, şi mi-am şters o lacrimă. (Să ştii, Paul, că şi când beau vin, încerc să fiu puternică, aşa cum m-ai învăţat tu. Ştiu că nu prea-mi iese, dar iartă-mă, te rog.)
Am luat cuţitul (Bobo ăsta e chiar enervant uneori, tot latră şi mă sâcâie. De ce naiba nu are răbdare?), l-am băgat în conservă, nu ştiu să desfac idioţeniile astea nici dacă mă împuşti. Mă iau nervii şi mai tare, Bobo nu mai tace, plâng, la dracu, şi mi-e dor de tine, Bobo latră în continuu… Şi deodată tace.
A ieşit greu sângele de pe gresia din bucătărie, doctorul n-a mai putut să-l salveze pe Bobo. Casa e şi mai goală, e mai frig şi mai urât. Paul, promit că nu mai beau. Bobo promite să nu mai latre. Unde eşti…