Arhive etichete: barbati

Despre minciuni

Posted on by
Răspunde

Femeile mint mult. Cand tin la tine, nu-ti arata, cand nu tin la tine, se comporta ca si cum ar tine, cand le pasa, nu se obosesc sa schiteze nimic, cand nu le doare de tine, te fac sa crezi ca esti foarte important. Femeile te mint, de cand deschid ochii, si pana ii inchid, si fiecare gura de aer pe care o trag in piept, e ca sa alimenteze o alta minciuna. Se mint pe ele in primul rand, in al doilea rand pe tine, si in al treilea rand isi mint soarta. Daca ar avea cate un banut pentru fiecare minciuna spusa, ar fi bogate, si n-ar mai fi nevoite sa minta barbatii, ca sa obtina banii aia.
Barbatii mint, ca si femeile, tot ca sa se ascunda, dar reusesc sa se desprinda de minciuna, n-o traiesc intens, si nu mint in asa fel incat sa creada minciuna.
Femeile isi construiesc povestea in cap, apoi ti-o expun, pe rand, idei bine construite, bine conturate, perfect aparate din toate partile, apoi, pe masura ce iti prezinta minciuna perfecta, le vezi cum cred in ea, cum o apara si o imbunatatesc cu timpul, cum adauga noi si noi elemente, o transforma si o fac sa evolueze. Pentru barbati, minciuna e doar o minciuna, e ceva simplu. Nu spun „am fost cu tipa aia bruneta”, spun „am fost cu baietii la bere”. Nuu, o femeie ar gasi ceva de genul „am fost la magazin, voiam sa-mi cumpar o rochie, dar n-aveau marimea mea, si cand aveau marimea mea, n-aveau culoarea pe care o voiam, asa ca m-am plimbat prin alte magazine, am gasit cesuletul asta pentru tine, si daca tot eram acolo, i-am luat si mamei niste cercei. Apoi m-a sunat mama, asa ca m-am gandit sa-i duc cerceii, si cat am stat acolo, am si gatit un pic, saraca n-avea nimic de mancare.”. Apoi te-ar pupa si te-ar intreba „Tu ce faci? Cu cine ma mai inseli?”.

Maria – Capitolul IV

Posted on by
Răspunde

Maria a lasat sa treaca prin patul ei multi barbati. Nu pentru ca ar fi tarfa, ci pentru ca ea cauta ceva. Niciunul nu avea acel ceva, dar nici ea nu stia prea bine ce cauta. I-a lasat sa o sarute, sa o atinga, le-a permis sa-i invadeze spatiul, sperand ca va veni acel ceva. A iertat si a protejat, in speranta ca se va intampla o minune.
Trecutul ei era fad – nu mai tine minte decat ce a facut ea. Barbatii aceia au zburat o data cu vantul, si s-au trecut ca si florile pe care le-a primit de la ei. Daca s-ar intreba sincer, n-ar sti sa spuna cati barbati au avut-o. N-ar sti pentru ca, de fapt, pentru ea, posesiunea fizica nu reprezinta nimic. Isi imprumuta corpul, si sentimentele tot nu se nasc. Generoasa, ofera tot ce poate oferi unui barbat, fara sa fie capabila sa simta ceva – fara sa il iubeasca, sau sa-i pese, fara sa-l constientizeze in adancul ei.
Sufera de detasare cronica, si nici cand e cu un barbat in pat, nu reuseste sa traiasca sentimentul de legare. S-ar lega de orice suflet, dar ea nu are suflet. Oricat si l-ar cauta, in adancul ochilor metalici, in pletele ei vii, in mersul usor leganat si visator, ea nu are suflet, si nu are radacini.
Maria viseaza mereu sa plece, si sa nu cunoasca pe nimeni unde se duce. Apoi o frustreaza faptul ca toata lumea pare sa graviteze in jurul ei, toata lumea vorbeste cu ea si ii cere sfatul, si toti o vor – sa-i vorbeasca sau ca sa se culce cu ea.
Se gandeste uneori ca ar fi fost bine daca era femeie, sau macar barbat. Probabil n-ar mai fi fost atat de rece noaptea. Viseaza la trei mii de perechi de pantofi, si rochii de diferite lungimi si culori, dar noaptea doar parul rasfirat pe perna ii tine de cald. Noaptea, cand stelele se sting, cand pleoapele i se lasa incet pe ochi, Maria isi doreste doar sa moara cat mai repede. S-a saturat de asteptare.