As vrea sa cred. Sa muncesc. Sa nu ma las batuta. Nici calcata in picioare. Nici uitata. Nici zdrobita de altii. E ca si cum, uneori, mi-as dori sa fiu alta. Pentru ca de multe ori, uit sa cred. Nu stiu sa muncesc pentru mine. Habar n-am cum sa nu renunt. Inca n-am invatat cum sa ridic capul de sub piciorul altora. Nu stiu cum sa fac sa ma tina lumea minte. Si nici cum sa ma lipesc la loc dupa furtuni.
Momentele astea sunt rare. Am incercat, cat am putut de bine, sa-mi fac o viata careia nu stiu cum sa-i spun. Ideea e ca imi place sa ma uit in oglinda dimineata. Am incercat sa nu fac rau cu intentie si nici sa ma doboare relele facute cu intentie. Am incercat si de cele mai multe ori am reusit. Si dupa
aia imi dau seama ca sunt omul care am vrut sa devin. Ca drumul meu e incet, dar sigur. Ca pot sa fac mai multe decat credeam si-mi place sa depasesc limita.
Caut resurse si portite si de multe ori vin ele la mine in numar mare. Vreau sa fac lucruri multe si nu mi-e frica sa le incep. Vreau sa fac lucrurile bine, oricat de mult ar dura, si asta ma indarjeste mai tare. Ma supara esecul, dar doar pentru doua secunde, pentru ca imediat dupa aceea, incrancenarea mea se trezeste si lupta mai abitir cu tot.
Cu oamenii sunt slaba… E usor sa ma raneasca, si mi-e greu sa mi-i apropii. Daca vor sa plece, mi-e frica sa le zic sa stea. Sunt usor antisociala si sufar de mania persecutiei, de aceea STIU sigur ca oamenii au ceva cu mine.
Dar munca, lucrurile pe care le fac, le gandesc si le spun sunt cu mine tot timpul. Nu regret nimic, nici greselile, pentru ca dupa ele am invatat sa nu le mai fac. Nici munca, nici lipsurile. Nici oamenii care pleaca. Nici lucurile pierdute. Nici tacerile din noptile de iarna. Nici macar zilele petrecute la camin. Nici joburile urate pe care le-am avut. Nici excel-urile venite prost de la sefi si nici task-urile suplimentare.
As vrea sa cred ca nu regret nimic. Ca nu exista regrete. As vrea sa cred ca viata mea merge in sus, oricate obstacole ar fi in calea mea. As vrea sa cred ca, la final, nu voi regreta nimic si ca alegerile mele au fost cele mai bune. As vrea sa cred ca tot ce am acum voi avea si atunci, doar ca va fi de o mie de ori mai bine. As vrea sa cred ca te voi avea si atunci.
Arhive categorii: ganduri
Ganduri de toamna
A inceput un nou anotimp. Se schimba culorile, se schimba aerul, vantul bate din alta directie si seara se intuneca mai repede afara.
Parca nu-ti mai vine sa bei bere la terasa, de fapt, nu prea-ti mai vine sa iesi la terasa. Cauti cu drag o cafenea uitata sau o ceainarie cocheta, unde poti savura in linistea unori acorduri suave de jazz o bautura calda, care-ti abureste ochelarii.
Copiii se pregatesc de un nou an scolar si tu n-ai renunta inca la sandale, cu toate ca-ti ingheata picioarele la birou. Ai mai vrea sa porti macar o data rochia inflorata, desi in C&A ai vazut geaca de iarna perfecta.
Avem deja 2 saptamani de toamna si frunzele se crapa mai usor sub talpile noastre. Incet, dar sigur, temperatura scade si noaptea se lungeste, iar eu astept un lapte cald sub patura si un sarut pe frunte… Si eu mereu ma gandesc la tine.
Mi-ar placea…
Sa inventez cuvinte.
Sa simt gusturi noi.
Sa vreau mai mult de la mine.
Sa n-am nevoie de nori ca sa invat lectii.
Sa nu-mi fie rusine sa imi suflu nasul.
Sa rad de fiecare data cand incerc sa vorbesc atunci cand sughit.
Sa ma hotarasc ce prajituri imi plac.
Sa stiu din prima ce vreau sa imi spui.
Sa pot sa stau chiar si amortita in bratele tale.
Sa nu-mi pese de nimic dimineata.
Sa pot sa mananc branza in fiecare zi, dar doar din palma ta.
Ma ploua noiembrie…
Ma ploua noiembrie…
De fapt, nu ploua, nici noiembrie nu e, e atat de cald si plin de vara ca mi se incing talpile sandalelor pe asfaltul prafuit.
Au fost niste zile racoroase, mirosea a toamna apriga uneori, si apoi ma uitam pe geam la casa din fata mea si vedeam cum soarele se intindea lenes pe acoperis, lenevind ziua intreaga.
Am inceput sa dezvolt abilitati nestiute – visatul cu ochii deschisi, zambetul larg si sincer, ochii mari si sclipind de bucurie, gesturi, ganduri si vorbe de copil.
Visez lucruri si incep sa am dorinte, sa vreau sa fac lucruri, sa vad locuri, sa miros chestii, sa… Atat de multe!
Iar anul asta e prima data cand ploaia de noiembrie nu ma sperie, ci parca ma bucura, caci mi-ar da sansa sa ma ascund in casa sau in baruri pline de fum gros, mi-ar da sansa sa ma alint, mi-ar da
sansa sa vreau sa ma matai, sa vreau sa ma tii in brate, sa vrei sa ma tii in brate…
Lady Gaga: Review-ul unui concert la care n-am fost, desi as fi vrut…
Tocmai s-a terminat ceea ce a fost concertul anului. N-am zis-o eu, au zis-o unii care au fost acolo.
Daca saptamana trecuta as fi zis ca highlight-ul anului in materie de muzica e concertul Poets of the Fall de la ARTmania (carora le multumesc pentru ca m-au contactat si mi-au oferit invitatiile castigate la Zelist… Oh wait! nu m-au contactat si nu mi-au oferit nimic), astazi incep sa regret ca nu am vazut-o pe Gaga pe viu, sa o vad cum tremura alaturi de fanii ei in timp ce le canta „Hair” sau „Speechless” sau „Bad Romance”, sau orice are vreun hint de hit.
De Poets of the Fall m-am lamurit. Ii voi vana prin Europa, pentru ca oricum muzica lor e facuta sa fie savurata la foc incet, intr-un pub nu foarte aglomerat, unde toata lumea e fan si stie versurile si-l poate acoperi cu spor pe Marko.
De Lady Gaga nu stiu ce sa spun. OK, pentru unii e Satana personificata, Anticristul venit pe pamant, Lucifer coborat din ceruri. E plina de simboluri si de tupeu si de ostentatie vizavi de tot ce e sfant, normal si drept. Si de aia ne place. Ea e artista care nu vrea sa comenteze daca se imbraca sau nu in blanuri artificiale, pe motiv ca ar fi ipocrita sa sustina ca respecta animalele, cand s-a imbracat in hidoasa ei rochie de carne acum 2 ani.
Lady Gaga e artista care te invita sa fii openly gay, chiar daca nu esti, doar ca sa-ti arati sustinerea fata de „free love”. E noua Madonna, noul Alice Cooper, noua Grace Jones si noul rebel al muzicii, copilul urat al Americii, care si-a depasit cu mult dorinta initiala de a scrie cantece bune.
E un artist vulnerabil si asta o vezi doar cand e pe scena. E artistul care comunica foarte mult cu publicul si stie cum sa-si tina fanii aproape. Stie sa-i faca sa se simta speciali. Stie sa-i aduca langa ea si apoi sa le dea aripi. Plange si sufera alaturi de ei si se bucura de sustinerea lor totala. E artista care doboara recorduri dupa recorduri si careia nimeni nu-i vede ochii obositi si tristetea si voma de dupa scena.
La finalul zilei, dupa ce Gaga delivered, Stefani Germanotta se intoarce cu spatele la public si, cred eu, ramane singura, se sting luminile si curg lacrimile.
Regret ca n-am fost la Gaga, dar stiu ca publicul a intampinat-o atat de frumos, incat sunt sigura ca va mai veni la noi, si-atunci n-o sa o ratez pe Mother Monster. O sa vin sa-i vad palariile si rochiile din par si carne si globurile in care se inveleste. O sa vin sa o aud cum impartaseste cate putin din gandurile ei cu noi. O sa vin sa o vad dansand, ca o nebuna, owning the stage from left to right and up and down. O sa vin sa o vad, sa-mi smulga o lacrima si-un zambet si o sa dansez, sperand ca o sa cante „Boys Boys Boys”.
Alte pareri: 1, 2, 3, 4, 5, 6.
Las aici primul concert cu Lady Gaga pe care l-am vazut eu. This is when I fell in love with her.
Adica vine toamna
Adica vine toamna. Toata dupa amiaza a mirosit a toamna, si tu mirosi a toamna, de dupa ploaie si abur de cafea (da, da, stiu ca e ness, dar pentru mine e cafea).
Stau langa tine si numar de cate ori iti bate inima, si imi place ca m-am ascuns in tine, departe de lume, de ploi si de nori.
Gandurile dau navala, dar nu le alung, si langa rasuflarea ta pot sa adun cuvinte precum „te iubesc”, „te vreau”,
„intotdeauna”.
Adica vine toamna. Si mie imi place toamna, ca e lunga, vine cu paturi calde, cu perne moi, cu cani portocalii si rosii de cafea proaspata. Vine toamna si stiu ca o sa stau mai mult la tine in brate, si o sa impletesc pe mana ta, serpuitor si rece, si o sa-mi incalzesc picioarele intre ale tale.
Adica vine toamna…
My Goodreads quote for today…
There is only one good thing in life, and that is love.
Guy de Maupassant
One of the favorites…
