Lady Gaga: Review-ul unui concert la care n-am fost, desi as fi vrut…

Tocmai s-a terminat ceea ce a fost concertul anului. N-am zis-o eu, au zis-o unii care au fost acolo.
Daca saptamana trecuta as fi zis ca highlight-ul anului in materie de muzica e concertul Poets of the Fall de la ARTmania (carora le multumesc pentru ca m-au contactat si mi-au oferit invitatiile castigate la Zelist… Oh wait! nu m-au contactat si nu mi-au oferit nimic), astazi incep sa regret ca nu am vazut-o pe Gaga pe viu, sa o vad cum tremura alaturi de fanii ei in timp ce le canta „Hair” sau „Speechless” sau „Bad Romance”, sau orice are vreun hint de hit.

De Poets of the Fall m-am lamurit. Ii voi vana prin Europa, pentru ca oricum muzica lor e facuta sa fie savurata la foc incet, intr-un pub nu foarte aglomerat, unde toata lumea e fan si stie versurile si-l poate acoperi cu spor pe Marko.

De Lady Gaga nu stiu ce sa spun. OK, pentru unii e Satana personificata, Anticristul venit pe pamant, Lucifer coborat din ceruri. E plina de simboluri si de tupeu si de ostentatie vizavi de tot ce e sfant, normal si drept. Si de aia ne place. Ea e artista care nu vrea sa comenteze daca se imbraca sau nu in blanuri artificiale, pe motiv ca ar fi ipocrita sa sustina ca respecta animalele, cand s-a imbracat in hidoasa ei rochie de carne acum 2 ani.

Lady Gaga e artista care te invita sa fii openly gay, chiar daca nu esti, doar ca sa-ti arati sustinerea fata de „free love”. E noua Madonna, noul Alice Cooper, noua Grace Jones si noul rebel al muzicii, copilul urat al Americii, care si-a depasit cu mult dorinta initiala de a scrie cantece bune.

E un artist vulnerabil si asta o vezi doar cand e pe scena. E artistul care comunica foarte mult cu publicul si stie cum sa-si tina fanii aproape. Stie sa-i faca sa se simta speciali. Stie sa-i aduca langa ea si apoi sa le dea aripi. Plange si sufera alaturi de ei si se bucura de sustinerea lor totala. E artista care doboara recorduri dupa recorduri si careia nimeni nu-i vede ochii obositi si tristetea si voma de dupa scena.

La finalul zilei, dupa ce Gaga delivered, Stefani Germanotta se intoarce cu spatele la public si, cred eu, ramane singura, se sting luminile si curg lacrimile.

Regret ca n-am fost la Gaga, dar stiu ca publicul a intampinat-o atat de frumos, incat sunt sigura ca va mai veni la noi, si-atunci n-o sa o ratez pe Mother Monster. O sa vin sa-i vad palariile si rochiile din par si carne si globurile in care se inveleste. O sa vin sa o aud cum impartaseste cate putin din gandurile ei cu noi. O sa vin sa o vad dansand, ca o nebuna, owning the stage from left to right and up and down. O sa vin sa o vad, sa-mi smulga o lacrima si-un zambet si o sa dansez, sperand ca o sa cante „Boys Boys Boys”.

Alte pareri: 1, 2, 3, 4, 5, 6.

Las aici primul concert cu Lady Gaga pe care l-am vazut eu. This is when I fell in love with her.