Vorbe din vorbe,
Tăcerea ce moare,
Aș vrea să te știu
Și timpul ne doare.
Secunda mă plouă
Și între două
Tăceri
M-apropii de soare.
Vorbe
Răspunde
Bucureștiul citește poezie – Seara George Bacovia
Ieri am participat, mai mult din întâmplare, la un eveniment realizat de membrii ARCEN. ARCEN înseamnă Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate și e un grup de tineri care vor să împrăștie puțină cultură prin praful Bucureștiului.
Aseară l-am ascultat pe Bacovia și l-am recitit cu ochii minții, în cadrul spectacolului-eveniment de la Cinemateca Eforie. Trebuie să recunosc că e unul din cinematografele mele preferate, din cauza aerului de vechi și din cauză că acolo mereu rulează filme… Să le spunem diferite de restul filmelor din cinematografe. Plus, are și valoare sentimentala pentru mine.
Voluntarii ARCEN au urcat pe scenă, într-un spectacol destul de bine realizat, și l-au prezentat pe Bacovia unui public deschis și bucuros de poezie. Muzica, un pian trist pe fundal, și proiecțiile (fotografii de Mirona Radu și picturi de am-uitat-cine-și-îmi-pare-rău) au întregit tabloul dezolant din poezia bacoviană.
Într-adevăr, talentul actoricesc a șchiopătat pe alocuri, alteori a fost un pic prea mult, dar în final, bucuria de a vedea și altceva, care până la urmă a fost mai bun decât multe din filmele făcute în ultimii ani, a depășit acest neajuns. Credeam că voluntarii ARCEN sunt studenți la teatru sau ceva pe-acolo, dar uitându-mă pe pagina organizației, văd că sunt oameni de la Geografie, Istorie, ASE, așa că pot trece cu vederea momentele în care jocul n-a fost suficient, momente oricum înnobilate de plăcerea și pasiunea depusă de ei.
Surpriza serii pentru mine a fost momentul în care organizatorii au împărțit microfonul cu publicul, pentru a-i lăsa să recite din Bacovia. Cu un volum de poezii în brațe, rămas cadou (din ce am înțeles), fiecare se putea apropia de scenă pentru a citi din poetul nostru trist.
După citirea versurilor bacoviene, organizatorii au anuțat alte evenimente, unul pentru aprilie (Ceai, biscuiți, Cultură și Normalitate) și unul de citire de poezie (dar n-au vrut să divulge misteriosul poet) în luna mai.
Mi-a plăcut seara de poezie, în vâltoarea evenimentelor uităm să ne oprim pentru o clipă pentru a vedea și altceva. Mai multe informații despre ARCEN și evenimentele organizate de ei puteți găsi aici.
Partajează asta:
Despre viata
Viata e un sir lung de experiente si drumul parcurs pana la capat trebuie sa fie incitant si plin de invataturi. Oamenii orbi se vor plange ca viata e grea si ca regreta lucruri, dar mai ales vor regreta ca nu si-au cumparat ultima masina sau ultimul telefon.
E important sa asculti si sa impartasesti cu ceilalti bucurii si vise, stiind ca intr-o zi va vor uni necazuri si griji. E important sa faci pe cineva sa zambeasca, cu un zambet frumos pentru ca (nu-i asa?) dar din dar se face raiul.
Raiul e pe pamant, chiar daca uneori raiul asta este greu, raiul e in fiecare din noi, cei care stiu ca altruismul si egoismul risipit inteligent aduc bucurii.
E foarte simplu sa-l faci pe celalalt sa zambeasca. Trebuie doar sa te pui putin in locul lui, si gasesti raspunsul la multe intrebari grele.
E simplu sa dai o carte, sa daruiesti o floare, sa faci o prajitura buna, sa stii sa faci liniste cand trebuie si sa vorbesti ce trebuie. E simplu daca stii cand sa zambesti unei persoane si cum s-o linistesti. E simplu sa stii ca cineva e nervos si nu e neaparat nervos pe tine, deci lasa-l 5 minute, si o sa vina ca sa-l tii in brate.
Intotdeauna am trait gandindu-ma daca peste ani mi-ar fi rusine cu ce fac acum si nu, niciodata nu mi-a fost rusine de mine. Mi-au lipsit multe lucruri materiale, dar mi-am imbogatit viata cu oameni si amintiri. Poate n-am avut tot timpul bani, dar uneori banii s-au dus pe lucruri marunte pentru prietenii si oamenii mei iubiti.
Bucuria inseamna daruire – ca-ti daruiesti tie sau altora, nu trebuie sa-ti fie frica de gestul asta mic. La final, cineva va zambi, si pentru ca va zambi, se va uita cu drag la oamenii din jur. Iar pentru ca oamenii din jur zambesc, toata lumea va zambi. Zambetul si bucuria se propaga mai usor decat ne lasa altii sa credem si sunt arme mult mai pretioase decat tot ce se foloseste in razboaiele prafuite din lume.
Bucuria si zambetul inseamna implinire, iar implinirea inseamna ca ai facut ceva bun in viata asta. Viata nu e ultima masina cumparata, sau cea mai scumpa rochie, sau ultimul smartphone din vitrina. Viata e un lung sir de lectii si de experiente, care te duc unde trebuia sa ajungi de la bun inceput: la tine.
Surse: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.
Partajează asta:
My Goodreads quote for today…
I’ve begun to realize that you can listen to silence and learn from it. It has a quality and a dimension all its own.
– Chaim Potok
Partajează asta:
Inca una despre vise
You are what you dream of. Asta ar trebui sa intelegem cu totii, macar din cand. As vrea sa ne setam teluri mai inalte, si sa respiram cu drag cand privim inainte, pentru ca stim ca nimic nu ne infrange. Orice ar zice lumea, tot ce e in tine te ajuta sa mergi mai departe. Tot ce gandesti e un vis si o cale trasata, de la bun inceput. Esti tu, cu bune si rele, cu drumuri usoare si obstacole grele si nici zambetele ironice, nici ridicarile de umeri nu te pot opri.
Chiar si cand nu ne sustine nimeni, cand doar picioarele noastre ne mai tin acolo sus, trebuie sa avem incredere sa visam in continuare. Orice greseala e o treapta in plus in viata noastra si orice succes e o medalie. Esecul nu-i infrange decat pe cei slabi, care nu viseaza niciodata. Don’t give up!
Imi iau libertatea de a sublinia ce e mai important (cititi „a boldui”):
It’s six o clock and I’m wide awake and dreaming
I’m thinking back to a time before our separate lives
A time where I could make you mine oooh
I made a promise I was never gonna hurt you
I wrote a letter and divided all the words in two
Half for me and half for you oooh
Now I’m sending out a searchlight along latitudes and satellites
Don’t give up don’t give up don’t give up on our love story when you can’t
Go on
Don’t give up don’t give up always dark before the morning when you can’t
Go on
You be a brave heart I’ll be a lion’s roar
And love surrenders to win the war
In the silence I hear every word you’re thinking
Like the shimmer of a far away and distant star
Guess love could never travel that far no
And I can’t believe it’s come to this
All our secret codes and battleships
Don’t give up don’t give up don’t give up on our love story when you can’t
Go on
Don’t give up don’t give up always dark before the morning when you can’t
Go on
You be a brave heart I’ll be a lion’s roar
And love surrenders to win the war
And I wanna run away from this but I never leave a sinking ship no
Without you in it there’s no point to our story oooh
And I can’t believe it’s come to this
All our secret codes and battleships no
Without you in it there’s no point to our story oooh
Don’t ever let me go no no no
Don’t ever let me go
Don’t ever let me go
Don’t ever let me go
Partajează asta:
Heart’s all gone
Zilele trec, se mișcă extrem încet… Una după alta, tot mai aglomerate și încărcate. Cuvintele nu vin. Timpul nu vine. Aerul nu intră.
Am fost un pic bolnavă, probabil de acolo starea de apatie. Subiectele bune lipsesc, timpul lipsește, totul lipsește.
Primăvara n-a venit nici ea…
Mă simt ca într-o continuă așteptare, blocată într-o gară unde nu știu ce tren aștept sau ora la care vine.
Heart’s all gone…
Dar începutul este mereu frumos.
