The Walking Dead – The Comeback

Warning! Spoilers ahead.

Primul sezon din The Walking Dead a fost foarte bun. Good television, cum rar se mai face în ziua de azi – peste tot sunt doar drame plicticoase și comedii expirate.

Am început să-l urmăresc pentru că, well, îmi plac zombii. Și un serial cu zombi în fiecare episod e cam greu de facut. Mă rog, pentru un film, e mai simplu – se îmbonlnăvește brusc 99% din populație, iar supraviețuitorii se chinuie să răzbată în armata de undeads, iar la final – pac! și e gata și cu ei.
Dar un serial necesită un efort susținut, nu poți omorâ personajele chiar așa, oamenii au timp să dezvolte back story, să se schimbe ei înșiși – e un proces mai complicat.

Primul sezon m-a atras cu un prim episod foarte bun, regizat de Frank Darabont (The Shawshank Redemption și Green Mile) și faptul că a avut doar 6 episoade, terminat cu un cliffhanger rezolvat abia în ultimul episod din sezonul 2, m-a ținut cu sufletul la gură.
Până a început cel de-al doilea sezon, am citit și mare parte din comic book (da, e făcut după un comic book al lui Robert Kirkman), așa că deja începusem să observ diferențe (mari) între personaje și povești.

Al doilea sezon a avut câteva puncte cheie, dar nu la fel de puternice ca primul.
Spre exemplu, primul episod din sezonul 2, What Lies Ahead, a avut parte de o scenă într-adevăr terifiantă. Ajunse într-un punct unde era drumul blocat, personajele se trezesc brusc overrun by the undead, care au apărut hop-țop out of nowhere. A fost prima întâlnire cu a heard of zombies (în comic book asta are loc mult mai târziu) și a fost good tv (deși cu mici lipsuri în scenariu).

Serialul s-a abătut mult de la comic book în al doilea sezon (probabil și faptul că Darabont a regizat cam cum a vrut el primele 7 episoade, pe fondul concedierii sale de la AMC), așa că o lentoare plicticoasă s-a instaurat rapid.

Personajele au stat la ferma lui Hershel mai mult decât în carte, Rick a devenit un wuss care se supăra pentru că era nevoit să își asume responsabilități (în comic book e un mare bad ass, cu foarte multe momente de moral ambiguity, foarte bine punctate), Lori și Carl sunt mai enervanți ca niciodată, Andrea e doar o isterică irascibilă, care vrea tot timpul să fie călare pe situație (urăsc expresia, dar i se potrivește foarte bine), pe Shane îl țin mai mult decât e cazul, Glenn nu prea e lăsat să se dezvolte (deși e de apreciat că măcar îi dau o șansă la fericire), Sophia moare și Carol trăiește (taman pe dos), iar singurul lucru cu care 99% din fan boys (me included) sunt de acord e introducerea lui Daryl (personaj care nu există în comic book, dar care se bucură de un real succes între fanii TWD). Bănuiesc eu că au omorât-o pe Sophia și au lăsat-o în viață pe Carol pentru a-l dezvolta pe Daryl – the bad ass redneck.

Până ieri, prinsă cu treaba, n-am avut timp și de ultimul episod, așa că nu m-am grăbit să-l văd la 7 dimineața, cum obișnuiam. De fapt, nici nu mă grăbeam, pentru că penultimul episod m-a lăsat cam „meh” vizavi de serial.
Azi noapte, după ce am terminat treaba, am zis „ia să văd și eu ultimul episod din sezonul ăsta, să știu și eu cum stau”.

Episodul a spălat păcatele unui sezon slab, care s-a târât până acum și care a avut too much drama, too much overacting, too many cries, too many swears și too many rednecks. Prea multe predici. Prea puține piedici. Joc actoricesc supraevaluat și prost.

Ultimul episod a venit cu suspans și acțiune, cu personaje noi din comic book (Michonne), chiar dacă au fost introduse altfel, cu schimbări de situație neașteptate și cu schimbări de comportament.
Rick începe să dea semne că ar deveni persoana dură din comic book, Lori a rămas fără celalalt mascul alfa (Shane) și e oarecum crizată de veștile primite, Carl încearcă să nu mai fie copil, Hershel a început să înțeleagă lucruri, pe Maggie au făcut-o mai crizată decât era Andrea, Andrea a devenit supraviețuitoare, Daryl și Carol – e ceva acolo, iar peste toate astea – cea mai mare hoardă de zombie cu care s-au întâlnit. Oh, also Michonne.

Dacă ar fi să dau o notă episodului, ar fi nota 9 (au rămas câteva lucruri nespuse). Dacă ar fi să notez sezonul 2, fără episodul ăsta, ar fi nota 6. Dacă aș lua in calcul și episodul ăsta, ar fi nota 8.

The Walking Dead – season 1 trailer

The Walking Dead – season 2 trailer

Lecții

The words fall short sometimes.
Mergem prin viață, crezând că vom învăța ceva, crezând că, poate, cu timpul, lucrurile se vor schimba în bine în noi.
Oamenii sunt prea orgolioși ca să învețe din greșeli și sunt mereu surprinși când își repetă erorile și le merge prost.
Uimirea asta prefăcută, orgoliul nemăsurat ne țin în loc. În loc să greșim de 10 ori în același fel, în loc să ignorăm drumul care ne-a adus în low point, am putea foarte bine să ținem pe răboj tot ceea ce ne-a reușit, ca să repetăm, și tot ce nu ni s-a îndeplinit, ca să ne ferim.
În viață ne setăm praguri – 14, 15, 16, 18, 20, și tot așa. Și când vin respectivele praguri, tragem linie și adunăm. Ne iese că lumea e rea, oamenii sunt răi, everyone is out to get us. Vedem că nu ne plac oamenii care fac cutare și cutare și vedem că e greu să răzbați dacă n-ai pile, bani, sâni, etc.
Da, lumea e rea. Da, oamenii sunt răi. Pentru că lumea e plină de oameni ca tine, care nu vor să învețe din greșeli. Pentru că orgoliul nostru e mare și ne lăsăm orbiți întotdeauna. Pentru că nu știm să ajungem la jumătatea drumului, ca să întindem o mână. Pentru că am vrea să fim tot timpul sprijiniți, fără a înțelege ce înseamna să sprijini pe altcineva.
Lumea e plină de oameni ca tine, oameni care ai tu impresia că-ți vor răul. E greșit – doar binele lor îl vor, faptul că asta înseamnă răul tău e doar o întâmplare.
Învață să vezi lucrurile bune în oameni – nu doar pe cele rele. Dacă găsești un om frumos, încearcă să fii ca el. Dacă omul frumos are un punct negru, meditează și fă în așa fel încât să-l ocolești. Ar fi nemaipomenit să-i deschizi și ochii omului frumos, dar asta deja e învățătură de 2 vieți, iar noi n-avem timp nici pentru una…
Fă în așa fel încât, la socoteala de 50 de ani, să nu ai reproșuri – nici la adresa ta, nici la adresa altora. Fă în așa fel încât să spui: până acum, am învățat oamenii să zâmbească, i-am învățat să creadă, i-am învățat că mâine va fi mai bine. Până acum, oamenii m-au învățat că prietenia face cât 1000 de cuvinte, că munca mă va duce departe, că zâmbetul de dimineață e cel mai frumos.
Trebuie doar să ne deschidem sufletul și ochii, iar lecțiile vor veni…
Sursa.

Despre oameni

Viața e atât de scurtă, iar în tot timpul puțin de până acum, am cunoscut mulți oameni.
Oamenii vin și pleacă, unii se întorc, iar pe unii nu-i mai vezi niciodată.
Unii se schimbă, unii se supără, alții au bucurii mai mari de împărtășit altora.
Pentru unii, ai rămas prea mult în loc. Pentru alții, te miști prea repede.
Ești prea tânăr, prea bătrân, și timpul, Doamne, timpul nu mai are răbdare!
Pe unii îi vrei înapoi, și îi dorești cu ardoare și ai urla lumii întregi că-i vrei lângă tine.
Pe unii vrei să-i alungi, vrei să fugi de lângă ei, dar au o putere care te ține acolo pentru totdeauna.
Oamenii se rotesc în jurul tău, tu te rotești în jurul lor.
Ei nu vor să-ți facă pe plac, tu nu vrei să faci compromisuri.
Unii te calcă în picioare, iar peste alții pășești tu cu lejeritate.
Unii te vor aproape, iar pentru unii nu însemni nimic.
Câți oameni te visează noaptea?
Câți îți port de grijă?
Care sunt cei cărora le pasă?
Tu pe cine visezi noaptea?
Pe cine vrei acum?
De cine ai nevoie?
De cine îți pasă?

Adună-i pe toți lângă tine, căci timpul este tare scurt… Și nu e vreme de regrete.

Un loc pe săptămână

Praga este capitala Cehiei și unul dintre cele mai mari orașe ale acestei țări. Cu aproximativ 1.3 milioane de locuitori, pare un pic mai curat, mai cult și mai dezvoltat decât Bucureștiul. Situat pe râul Vlatva, orașul a fost dintotdeauna un centru politic, cultural și economic al Europei centrale. Începând cu 1992, întreg centrul istoric al orașului a fost inclus în patrimoniul UNESCO. Cu peste 4 milioane de vizitatori străini anual, Praga a fost al șaselea cel mai vizitat oraș european în 2011. Enjoy the red roofs!

Sursa: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15.

La mulți ani!

Terence Trent D’Arby, din 1962 până azi.

Mark McGrath, cântător de Sugar Ray. Copilărie…

Mark Hoppus, cântător de Blink-182 și +44. Still loving it.

Doar pentru fani: will.i.am (Black Eyed Peas) și Joe Hahn (Linkin Park).