Viața e atât de scurtă, iar în tot timpul puțin de până acum, am cunoscut mulți oameni.
Oamenii vin și pleacă, unii se întorc, iar pe unii nu-i mai vezi niciodată.
Unii se schimbă, unii se supără, alții au bucurii mai mari de împărtășit altora.
Pentru unii, ai rămas prea mult în loc. Pentru alții, te miști prea repede.
Ești prea tânăr, prea bătrân, și timpul, Doamne, timpul nu mai are răbdare!
Pe unii îi vrei înapoi, și îi dorești cu ardoare și ai urla lumii întregi că-i vrei lângă tine.
Pe unii vrei să-i alungi, vrei să fugi de lângă ei, dar au o putere care te ține acolo pentru totdeauna.
Oamenii se rotesc în jurul tău, tu te rotești în jurul lor.
Ei nu vor să-ți facă pe plac, tu nu vrei să faci compromisuri.
Unii te calcă în picioare, iar peste alții pășești tu cu lejeritate.
Unii te vor aproape, iar pentru unii nu însemni nimic.
Câți oameni te visează noaptea?
Câți îți port de grijă?
Care sunt cei cărora le pasă?
Tu pe cine visezi noaptea?
Pe cine vrei acum?
De cine ai nevoie?
De cine îți pasă?

Adună-i pe toți lângă tine, căci timpul este tare scurt… Și nu e vreme de regrete.