Mai tineti minte cand v-am zis cum e sa citesti o carte nasoala si sa ramai atat de plictisit, incat nici n-ai curajul s-o termini, nici ce-ti trebuie ca s-o tradezi?
Cartea de care vorbeam atunci era partea a doua dintr-o trilogie si devenise usor plictisitoare, intesata de detalii si fara sens pur si simplu. Ce m-a salvat a fost World War Z a lui Max Brooks, o carte cu zombie, ca deh, I am a big fan.
Dupa gura aia de aer proaspat in biblioteca mea (virtuala, ca am citit-o pe Kindle), am mai citit niste carti si cartulii si povestiri scurte. Am marcat drept „to-read” pe Goodreads mai multe carti din categoria „zombie” si „undead”, printre care si The Gathering Dead de Stephen Knight.
Cele 487 de pagini nu m-au speriat, asa ca am purces la citit.
N-am putut sa nu observ ca se pune foarte mult accent pe rasa. Se specifica (des si foarte des) „the black man”, „the black soldier”, „the black girl”, fara a pune prea mult accent pe trasaturi de caracter. E o poveste cu zombi si soldati, asa ca pregatiti-va de multe descrieri de whatever they do si de descrieri de arme si tot felul de prostii, descrieri atat de seci si de plictisitoare, incat am senzatia ca-l citesc pe Sadoveanu din nou.
Ca o paranteza, mai-sus numita carte-capodopera a lui Brooks m-a introdus (si) in lumea fortelor armate, dar cu atata inversunare si entuziasm, incat nu m-am plictisit deloc, chiar si de armele si vehiculele inventate (cred eu, n-am experienta militara).
Ca o alta paranteza, toata seria The Morningstar Strain a lui Z. A. Recht (mi-ar fi placut sa cred ca e un „pun” adresat sintagmei „zombie apocalypse”, dar chiar asa il chema pe autor – Zachary Allan Recht) e plina de tactici din armata si marina si e atat de fascinanta si bine construita, incat nu m-am plictisit deloc pe parcursul celor trei carti.
Inchidem parantezele si revenim la subiectul initial. The Gathering Dead e o carte plictisitoare in mare parte si cred cu sinceritate ca nu se va intampla nimic pana la final.
Spoilers: o echipa trebuie sa culeaga si sa livreze un om de stiinta care are ceva habar de zombi. La cum se prezinta actiunea, presimt ca vor muri cu totii, negri sau nu.
Pana acum, cea mai tare chestie din carte e, citez:
“Thanks for keeping the seat warm,” Finelly said.
“Man, you’re lucky it ain’t wet,” Earl said.
Pagina 382 din 487.
I have no hope left for these characters.
Pot doar sa sper ca voi gasi o carte pe care s-o citesc si sa-mi faca placere sa-i fac un review, dar pana acum tot ce m-a prins m-a facut sa citesc in continuu, asa ca n-am mai avut chef sa comentez ceva, ci doar sa pastrez in mine o bucatica din respectiva carte.
