Sa citesti o carte nasoala* e rau. Iti face rau, pentru ca o perioada esti tentat sa te scalzi in mediocritatea ei si iti spui „hai bai, daca tot am inceput-o…”. Si tragi de tine s-o citesti, s-o termini, sa afli concluzia finala. Care nu se intampla.
Vii acasa. Obosit, flamand and what-not. Te arunci pe canapea sau pat, stai asa in nemiscare cateva minute si apoi… „Bai, am zis ca citesc!”. Si nu citesti.
Nu citesti, pentru ca e o carte imposibil de placut, plictisitoare si plina de clisee. Si iti zici „ma apuc de alta”. Doar ca nu poti. Constiinta te roade si-ti zice „termina, ma, porcaria aia si apoi te deduci in exclusivitate cui vrei tu”. Si, din spirit de ceva, nu te apuci de alta carte. Nu vrei sa inseli porcaria cu ceva mai bun. Vrei ca ceva-ul ala bun sa aiba parte de atentia ta intreaga.
Si trece timpul, si zilele trec. Te mai plimbi prin locuri, iesi in oras, te duci la serviciu. Si n-ai timp sa termini porcaria. Si nu vrei sa pui mana pe-o carte buna. Si intri intr-o stare de nu ai chef sa faci nimic, si trece timpul, si vina creste. Si eu nu stiu ce sa citesc.
*Porcaria este Shadow of Night, de Deborah Harkness. Nu va recomand. Plina de clisee, de-mi vine sa cred ca Sandra Brown scrie mai bine decat respectabila doamna. Prima carte, A Discovery of Witches, mai era cum mai era, dar asta e…
E simplu: citești altceva. Am o sumedenie de cărți abandonate. Sunt în mijlocul lui Atlas Shrugged, nu pentru că ar fi o carte proastă ci pentru că pur și simplu e prea grea pentru ce vreau eu să diger acum
Și merg mai departe, la următoarea carte… și la următoarea…
Și-așa știu că nu apuc să-mi fac ‘cota’ anuală de pe goodreads.
E simplu de zis si greu de facut. Pentru ca e o infrangere pentru mine si n-as vrea sa stiu ca m-a batut Deborah Harkness. :)) Oricum, am inceput deja alta carte, sper sa mearga mai bine. 🙂
Am patit si eu asa… si la fel am terminat cartea intr-un final cu toate ca nu imi placea deloc 🙂
Eh, eu la cartea asta am renuntat.
Eu exact acelaşi scenariu l-am experimentat cu cartea asta. Să-ţi smulgi ochii din cap – atât de plictisitoare şi fără sens a fost.
Am citit si recenzia facuta de tine, m-a amuzat un pic sa citesc, dar cred ca n-au fost cele mai frumoase momente din viata ta.
Pana la urma, am renuntat la Deborah Harkness si m-am apucat de World War Z, dupa ce-am citit despre ea pe blogul tau, si drept sa spun, e in top 3 pe anul asta la mine. Mi-a placut foarte mult.
Pingback: Review: The Gathering Dead – Stephen Knight | Breathe Me In