Dupa-amiezile pot fi frumoase, daca macar vreo clipa poti intrezari o raza de soare. Din pacate, biroul meu nu-mi permite sa visez, si reveria mea e scurtata rapid. Doar ascultand un pic de muzica, mai pot pica in visare, mai pot spera pentru o secunda ca ceasul meu nu s-a oprit „acolo”. Daca toti am sti unde ne e „acolo”-ul, cred ca am fi mai linistiti.
Citeam o carte despre ingeri, inca nu mi-e foarte clara si nu dau nume, si ingerii astia sunt peste tot. Din coltul meu corporatist, imi caut uneori ingerul, si-as vrea sa-l ating, sau macar sa-i vad lumina. Mi se pare uneori imposibil de greu, si am nevoie de cuvinte si fapte si dovezi. Oamenii, ca si ingerii, nu sunt dispusi sa-ti dea aceste lucruri. Oamenii, ca si ingerii, se lasa cautati si asteptati. Ca si dupa-amiezile mele urate, asteapta sa fie observati printr-un colt de geam. Iar daca vreodata te apropii de coltul de geam, o sa vezi lumina care zburda vesela o secunda-doua, iar apoi dispare rapid, ca si cum ti-ar face in ciuda.
Stie cineva unde pot gasi un colt de geam, o dupa-amiaza frumoasa, un inger si niste oameni?
Breathe Me In
If I had my own world, I'd build you an empire, To spread love like violence…
un colt de geam e chiar in spatele meu, pe unde lumina aurie unduieste alb, in monitor, pletele perdelei. dansul ielei din faldurile ei, agatata cu amandoua bratele de umerii draperiei sobre, naste braie galben-roz-corai solare, ambientale prin camera. ador cand vanticelul joaca sotronul cu perdeaua inocenta- pierduta in palmele albastre ale draperiei, ca un copil mic al parintilor sai..
o dupa-amiaza frumoasa s-a copt intr-un pumn cu cirese oferite tie, total abstract, total dezinteresat, total asumat, numai si ptr cum scrii.
oamenii.. sunt. acum, cand acel ,,am vrut sa trimit un coment de mult timp” a devenit un suvoi astazi.
primeste-le daca iti trebuie, caci eu le impart 🙂
*ingerii.. sunt si ei. copiii nostri din parintii nostri, in sensul de viitor in trecut si invers.
asta, la nivel vremelnic,
insa posibil ingerul pe care-l cauti sa fie unul al revelatiei tale, dintr-o data, fara sa te astepti. revelatia e un prag. inger care poate fi decat unic, fara norme, fara implicatii din exterior. doar al tau si doar din tine. este fix acolo, crescut din bunatatea ta nealterata.
inger tau e si sub chipul uzinei din tine care macina zilnic bilioane de intrebari, stari, idealuri, drumuri, directii, aspiratii si liniste. uzina din tine poate fi ingerul tau, caci preamunceste. si e bine ca da. ingerul se poate imbraca si.. in scoarta familiara a unui copac. pe care o privesti ore in sir cand vine primavara si cand, in loc sa te indrepti spre casa, te abati agale fara nicio directie. fixand lucrurile mici, dar atat de valoroase.
😉