În această seară am fost la un nou eveniment organizat de ARCEN, de data aceasta la Institutul Cultural Român. Textul de prezentare promitea foarte mult, drept urmare am decis să ridic și de data asta două degete sus.
Profesor la Facultatea de Matematică din cadrul Universității din București, Solomon Marcus este autorul a numeroase studii interdisciplinare ce privesc utilizarea matematicii în lingvistică, în analiza teatrală, în științele naturale și sociale, dar și a numeroase articole despre timp.
Am întârziat puțin, dar n-am pierdut mare lucru. Mă așteptam să fie cât de cât gol, dar cred că au fost mai mulți oameni decât la episodul bacovian de luna trecută. A fost un eveniment greoi și încâlcit, cu dese sughițuri tehnice și de alte feluri, o mulțime colorată și incongruentă, oarecum nelalocul ei.
Începutul a fost puternic, câteva cuvinte spuse de organizatori și prezentarea unui reportaj, cu răspunsuri ale oamenilor despre timp și timp pierdut. După vizionarea interviurilor (multe răspunsuri au fost chiar elocvente, deși n-aș fi crezut), microfonul i-a revenit lui Solomon Marcus. O să spicuiesc doar câteva din ideile de pe parcursul prezentării:
– invitatul a părut în primele 30 de minute plictistor și incoerent
– repeta idei vehiculate de alții, fără a aduce vreo completare reală la subiect
– discursul său a fost greoi și oarecum învechit
– idee frumoasă: Timpul nu ne aparține (aș nota eu că nici ideile nu ne aparțin, tot din această sferă intangibilă)
– întrebări puse: Ce e timpul pierdut? Ce e risipa de timp și idei? Frumusețea timpului – care e ea?
– Timpul pierdut e singurul valoros – citat din răspunsul dat de una din persoanele întrebate
– idei reluate: Panta rei
– idei născute pe loc: Timpul e asimilat cu lenea, dar e sursă de idei
– zicală franțuzească: Dacă tinerețea ar ști și dacă bătrânețea ar putea
– Cine trece – noi sau timpul? Depinde de reper
– Miron Costin- citat și răscitat pe tot parcursul serii
– Viața ca trecere – de ce să faci ceva când poți să nu faci nimic?
– lista de găuri negre: stare larvara (lâncezeala), lenea, plictiseala, anodinul (derizoriul), stresul, viciul, rutina. Aceste stări sunt ingrediente ale umanului, dar trecerea de la ele la stări creatoare poate fi imperceptibilă. Viață e plină de tonuri de gri și ieșim cum putem din ele.
– Pâine și circ – spectacol
*Din acest punct, discursul a devenit fluid, asezonat cu o fărâmă de discuție trivială despre meciurile de ieri
– spectacol în zona culturii – nu are același efect precum pâinea și circul pomenite mai devreme
– câteva cuvinte și idei despre ARCEN (se pare că Solomon Marcus e la a doua colaborare cu ei)
– bottom line: ARCEN = E normal ca educația să ducă la cultură
– discuție despre Artele liberale: gramatica, retorica, logica, aritmetica, astronomia, muzica, geometria
– artele liberale au valoare de cunoastere și valoare ludică, cu ajutorul lor „trecerea” devine petrecere, cultura, etc…
– Competitia – un alt fel de spectacol
– „A omorâ timpul” – mostly prin anodin, violență, viciu
*E 7:53 și e încă lumină afară… Timpul încă mai stă, soarele mai stă… 🙂
– Nu e loc în educație pentru ludic, pentru spirit critic, contemplare
– Suntem de fapt sclavii unei societăți binare, ai unui sistem mincinos.
A fost pierdere de timp? A fost timpul de acolo frumos? A trecut vreo clipă timpul cât am fost acolo? Le-aș mai da o șansă, invitatul părea pe fugă, grăbit să spună ceva, dar parcă nu erau cu adevărat gândurile sale. Am notat tot ce-am putut, pentru a avea martor scris pe viitor, sunt sigură că peste ceva timp voi regăsi o idee de care să mă agăț. Până atunci, timpul meu are răbdare, se așterne liniștit în pat, se trezește dimineața după un somn bun și e întotdeauna gata de lucruri mari.
