Unii ar vrea sa ne faca sa credem ca de fapt traim intr-o teorie a conspiratiei continua. Urmarind filmuletul de aici, te apuca deprimarea, si incepi sa te gandesti ca oamenii astia chiar vor sa ne subjuge, ca vor sa ne ia copiii, cultura, educatia, sanatatea, banii.

Privind insa filmuletul, n-am putut sa nu remarc un lucru. Mama fetitei isi punea mereu intrebari in legatura cu ce i se intampla copilului la scoala, dar nu cu voce tare. Practic, n-a luat niciodata atitudine in legatura cu toate practicile pe care ea insasi le gasea dubioase.
Eu fac parte dintr-o familie cu un singur parinte. Mama muncea si isi mai gasea chestii de facut pe langa, ca sa fie totul bine, financiar vorbind. Si cu toate astea, am fost un copil normal, m-a preocupat scoala si competitia de acolo, nu m-a dus la tot felul doctori si m-a crescut chiar foarte bine (zic eu).

Da, o sa spuna carcotasii, atunci erau alte timpuri, iar vremurile de acum nu-ti mai permit sa stai langa copilul tau, sa il cresti cum trebuie si sa ai grija de educatia lui.
Care vremi nu-ti permit? Astea in care parintii lasa toata grija cresterii si educarii unui copil pe seama institutiilor si a scolii? Astea in care institutiile dau vina pe copii si parinti pentru ca primii sunt de-a dreptul analfabeti?
Vina e de ambele parti. Sa incepem sa cautam vinovatul in adversar, fara a cauta si o solutie, nu este constructiv. Lucrurile stau cu totul si cu totul altfel fata de acum 100 de ani.

Pe de o parte, progresul tehnologic nu ne mai permite sa putem preda tot ceea ce s-a descoperit in matematica, fizica, economie, tehnologia informatiei, etc. Informatia este mult mai accesibila si disponibila tuturor si nu mai e nevoie sa fie invatata pe de rost, pentru ca o simpla cautare te duce la raspunsul corect. Asa ca, din acest punct de vedere, inteleg stimularea creativitatii, dar nu sustin eliminarea competitiei in scoala. Unii nu se pricep deloc la matematica, de ce sa-i impui unui copil sa invete derivate, limite sau logaritmi? Nu o sa fim toti ingineri. Este un volum mare de informatie disponibil, dar absolut nenecesar unui mare procent din populatie. De aici, dezinteresul copiiilor si indrumarea lor spre domenii in care creativitatea joaca un rol important. De aceea, toti copiii sunt castigatori, toti merita stele si uneori 2+2=5 – pentru ca nu se mai pune accentul pe acest tip de invatare.

Pe de alta parte, parintii trebuie sa fie mai prezenti in viata copiiilor. Parintii ar trebui sa faca in asa fel incat sa insufle copilului curiozitate si drag de nou. Nu exista o reteta exacta, nu e ceva ce poate fi aplicat la toata lumea. Traim zilele in care calculatorul e cea mai importanta figura din viata copilului. Sunt parinti care-l lasa sa creasca cu tastatura in brate, laudandu-se ca plodul lor e cuminte. Lucrurile nu se invata de acolo, si sunt de parere ca PC-ul e doar o unealta de joaca si informare. Care e limita intre ele, iarasi depinde de la caz la caz. Parintii trebuie sa fie o prezenta constanta in viata copiiilor, pentru a nu se ajunge in cazuri extreme. Cat si cum, evident, ramane la alegerea lor.

In alte tari se poate. Educatia e la ea acasa si se pare ca uimeste o lume intreaga. Fara a bate pe toata lumea pe umar (modelul SUA) si fara a obosi copilul din frageda pruncie cu foarte multa informatie (modelul asiatic), scolile finlandeze sunt ultimul racnet (distractiva expresie) in materie de “asa da”. Exemple: 1 si 2.
Primul articol nu raspunde concret la intrebarea “cum?”, ci mai degraba se poate observa ca in Finlanda cadrul didactic este privit cu respect si ca pentru meseria asta se munceste foarte mult. Aproximativ 25% din populatie ar raspunde afirmativ la intrebarea “Who here wants to be a teacher?”. Al doilea articol, mai lung, contine exemple concrete despre acel “cum?”. Merita citite, pentru ca noi sa ne intrebam diverse lucruri la sfarsit.

Cum ne dam copiii la gradinita? In baza caror criterii alegem scoala? In baza caror criterii alegem liceul? De ce facem cu totii facultate? Am inteles ca mai nou se da mita pentru a putea duce copilul la anumite gradinite sau scoli. Parintii se chinuie, se dau peste cap si pentru ce? Sistemul e practic acelasi peste tot, iar copilul nu va intelege decat ca lui i se cuvine orice, pentru ca mami si tati sunt capabili sa obtina lucruri. La liceu sunt 2 optiuni: fie mami si tati aleg (din nou!) ce vor ei sa faci tu cu tine, fie te duci la gramada in acelasi liceu cu prietenii tai (liceu ales, probabil, tot de o mami si un tati). La facultate mergem din inertie, iar masterul se face mai mult pentru ca inca nu-ti gasesti nimic de munca.

Concluzii:
– Sistemul e corupt, teoria conspiratiei e inca valabila
– Parintii nu au curaj sa ia atitudine si nu se implica prea mult in vietile copiiilor
– Copiii sunt dezinteresati, pentru ca parintii si profesorii nu sunt langa ei
– Copiii cresc cu ajutorul PC-ului, in fata caruia sunt plasati de catre parintii ocupati
– Profesorii motiveaza lipsa stimulentelor financiare pentru lipsa performantelor
– Stimulentele financiare sunt justificate prin lipsa performantelor
– Copiii plutesc in deriva, nu e incurajata competitivitatea in scoala
– Parintii se ocupa de ”binele” copiiilor, tragand sfori pentru a obtine avantaje
– Copiii ajung oameni la 20+ ani, care inca nu stiu ce vor sa faca si la ce se pricep
– Exista tari in care sistemul de educatie e chiar functional.

Ar putea fi asa peste tot. De ce nu e?! E aplicabil doar la scara mica? E de vina educatia lor? Noi de ce nu ne putem educa asa? Peste tot, ii auzi pe oameni ca daca am fi si noi asa… Ce bine ar fi. Ce te opreste sa fii asa? Aaa, pai cu o floare nu se face primavara. Cu floarea mea nu, cu a ta nu, cu a noastra nu. Si o sa ramanem in bezna si iarna pentru totdeauna.