Când eram mică, ziceam că aș învăța toată viața. Îmi plăcea să merg la școală, să-mi fac temele și să fiu (uneori măcar) singura care știa răspunsul corect. Mă implicam în tot felul de cauze, întotdeauna căutam să-mi ajut colegii – dar nu îi lăsam să copieze!, îmi plăcea să fac parte din colectivul acela mic, unde doar câțiva erau “the stars”. Și eu eram printre ele.
Până am ajuns la facultate.
Ca un făcut, eu am mers la 2 facultăți. În primii 2 ani la Bacău, următorii 3 la București. Dezamăgire în ambele locuri.
În Bacău aveam senzația că nu învăț nimic, era un fel de școală făcută ca să nu stai acasă. Profesorii, fiind puțini, reușeau să țină minte râcile pe care le aveau cu diverși studenți, la fel de puțini și aceștia.
M-am transferat la București. Teoretic, aceeași facultate, aceeași secție. Minciuni din prima zi. 8 diferențe, în teorie, vreo 17 în realitate (se pare că matematicile, fizicile, chimiile și alte cele se schimbă dintr-un oraș în altul, așa că trebuie să susții din nou examene).
Acum sunt la master, în aceeași facultate stupidă din București.
Ce-am învățat, după atâția ani de școală?
– Profesorul are întotdeauna dreptate
– Dacă te cerți cu un profesor, vor afla și restul, cu siguranță
– Graficele se fac doar din pix, în realitate nu ies niciodată
– De la un punct încolo, toate proiectele devin identice
– Unele examene sunt făcute să fie date de 13 ori ca să le treci, chiar dacă ai fix aceleași subiecte de fiecare dată și scrii fix acelașii lucru de fiecare dată
– Să nu uiți niciodată culegerea de probleme
– Să verifici anexele culegerii – să fie întregi (altfel iei 1 la lucrare)
– Să ai întotdeauna calculatorul știițific la tine
– Calculul mecanic și calculul economic sunt identice pentru toată generația care predă licența anul acela
– Prăjiturile de pe masa de protocol vor fi întotdeauna mai interesante decât licența studentului
– La susținerea lucrărilor, contează foarte mult să pui 10,2 și nu 10.2
– Calculele trebuie duse până la capăt și dacă nu dai factor comun, ai picat
– Dacă dai examen cu cărțile pe masă, nu ia nimeni examenul scris
– Dacă totuși, sunt persoane care vor lua examenul scris, trebuie să știe că examenul oral o să dureze aproximativ 1973595349359 ore, tocmai bine pentru a distruge ultima fărâmă de suflet din tine
– Decât să înveți, mai bine copiezi
– Decât să copiezi, mai bine îl lași pe coleg să copieze, că poate îl prinde doar pe el și tu mai ai o șansă
– Cel mai al dracului profesor este întotdeauna cel mai al dracului profesor
– Cel mai al dracului profesor nu-ți va corecta deloc lucrarea de licență și nici nu te va îndruma spre direcția potrivită
– Cel mai al dracului profesor îți va propune totuși 9 pentru lucrarea de licență
– Întotdeauna vor fi examene la care toată lumea va lua 5, indiferent ce a scris.
Vă aștept și cu alte propuneri.
Arhive categorii: uncategorized
Don’t have FB…
But Phoenix Wright is still the best game ever! (După Sacred Underworld). Sursă.
Let’s check the sales!
Reducerile au venit, într-un final, și la noi. Eu n-am avut timp să umblu prin magazine, dar am avut un pic de timp să mă uit prin online, să văd ce se mai vinde. Bineînțeles, doar pentru femei. Domnii să-și caute singuri.
Aș avea nevoie de o haină, și până când îmi voi face timp să vânez prin magazine (poate aflu și eu cine e Moș Reducere ăla de care vorbește internetul), m-am uitat pe boohoo.com.
Îmi plac în primul rând cum arată hainele lor, apoi prețurile (ți le poți permite și pe cele la preț întreg) și apoi faptul că poți citi review-urile oamenilor care au cumpărat produsul și să-ți faci o idee cât de cât corectă. Pont: de când tot citesc pe-aici, am observat că au tendința să facă lucrurile a bit on the large side, așa că dacă cineva poartă 10-12 (38-40), de cele mai multe ori te descurci dacă iei 10-le.
Rosie Belted Shearling Gilet, costă doar 20 de lire, din păcate nu mai au decât varianta pe alb, mărimea L. E pentru rebele și fashioniste și fete foarte slabe. Detalii complete aici.
Clara Faux Fur Trim Hooded Toggle Fastening Cape, 45 de lire, alb și negru, mărimi mari (adică doar pentru prințese grase), detalii aici.
Sasha Fur Collar Wool Look Cape Sleeve Coat, 40 de lire, doar mărimea 16, culoarea e superbă, detalii aici.
Scarlett Double Breasted 60’S Colour Pop Coat, 30 de lire, albastru și portocaliu, culorile par foarte vii în poze și-mi place aerul retro, detalii aici.
Steph PVL Wool Look Hooded Military Parka Coat, 40 de lire, negru și albastru, albastru e foarte frumos, modelul e foarte drăguț și complimentează pe oricine, e foarte feminin, detalii aici.
Morgan Suedette Long Line Aviator Coat, 30 de lire, de ceva timp îmi doresc o haină în genul ăsta, dar încă n-am găsit-o pe cea potrivită, din păcate sunt doar mărimi mari, detalii aici.
Maggie Animal Jaquard Belted Coat, 20 de lire, este foarte daring, pentru că nu oricine poate purta și mov, și animal print, și să-i stea și bine, dar tocmai pata asta de culoare face toți banii. Detalii aici.
Lacey Big Bow Collar Wool Look Swing Coat, 30 de lire. Este preferata mea, atât culoarea, cât și modelul, sunt extraordinare, culoarea gets you noticed, iar modelul e foarte simplu și un pic retro. Toate mărimile (yay!) disponibile, detalii aici.
1Q84
1Q84. Haruki Murakami. Carte nouă, citită pe Kindle.
Când o citești, îți dai seama ce disciplinat e Murakami. Câtă răbdare, memorie, suflet e în toată cartea. Cum poți să scrii 3 volume despre 2 oameni, alternând un capitol despre ea, un capitol despre el? Câtă răbdare să ai să faci toate scenele în oglindă, pentru a le da greutatea necesară? Câtă răbdare să ai, să fii bărbat și să memorezi atâtea mărci de haine și pantofi de damă? Câtă memorie să ai ca să-ți dezbraci personajele treptat, la multe pagini depărtare de la ultima “dezbrăcare”, și să le dezvălui sufletul și secretele așa cum se debracă ceapa de foițele ei? Cam pe-aici s-au sfârșit întrebările mele. Au urmat mirările.
De ce e așa direct în vorbire, mai ales când sunt lucruri grave de zis? Murakami are gravitatea unui copil care nu înțelege un lucru rău pe care îl vede. Fiecare scenă de sex, fiecare violență, fiecare descriere a zonelor intime și a părului pubian de toate felurile – toate sunt parcurse cu inocența firească a unui copil care întreabă “tu ce ai acolo?” când te vede gol.
Tot citind cartea, ajunsesem să cred că momentul final – regăsirea dintre boabele verzi și plictisitorul profesor Tengo – nu va avea nicicând loc așa cum îl speram. Credeam că personajele sunt sortite unei treceri banale, în fugă, unul pe lângă celălalt, așa cum s-ar întâmpla în mod normal în viață.
1Q84 e ca și cum te-ai uita la paginile lui 1984, din altă dimensiune, printr-un geam care are pictat Persistenţa memoriei a lui Dali. Totul e suprarealist, totul se destramă, nimic nu are sens. Și cred că de aceea cartea este foarte bine scrisă, pentru că deși tot timpul ai impresia că Tengo și Aomame luptă degeaba, finalul fericit e chiar neașteptat. De mult nu m-am mai bucurat de un final fericit, care să fie și scris bine.
PS: aceste vorbe nu se vor a fi o recenzie, ci doar niște păreri. Cartea merită mai mult decât o recenzie – merită citită.
To each his own…
Pathological Liar
What if I lie and lie and never discover the truth?
Life was sometimes easy, sometimes hard and sometimes it rained. Still, the mornings were still the same, with clouded lights outside the windows and cold air rushing under the doors.
Milk in the morning tastes good, except for the days when it tastes bad. The smell of coffee is maddening.
I am just a normal girl, just like you. Sometimes I don’t feel like waking up in the morning. The sun is friendly, I know it, and the wind rushes through the leaves.
I wish I knew you earlier – this is what I always tell you. At work, I don’t have you and my mom is dead. In fact, I don’t work where you know that I work.
Oh, I wish I knew you earlier, I would’ve lied so much better. I always tell you I like your music and the way you cook food. But when you’re not here, I am vegetarian and some people make fun of me. My boss makes fun of me, because of my peculiar way of dressing.
When you’re not with me, I listen to… I don’t know what I listen to. People know I listen to Aphex Twins and … Oh, I forgot about that band. Autobahn something was a song of theirs.
See, what I like the most about me is the fact that my brain seems to move so fast. I think so fast, except when I’m nervous. Then, I don’t think at all. I can’t seem to shake off the noise.
Sometimes, I talk to you in front of a mirror. I like to practice before I see you, because you sometimes catch me off guard.
What if I lie and lie and never discover the truth?
I know you don’t exist, but for my mom you are good enough. My dad was good enough, he was never around, but I understood he was a soldier in some war.
I always buy you presents. My closet is full of shirts and sweaters.
I know you don’t exist, but I can’t be alone. I’m sick of being alone.
I am the pathological liar.
What if I lie and lie and lie some more?
Honey, what do you think about the little story I wrote? Do you think it could be a good reading?
Yeah, I love when you laugh, but people are crazy. Yes, I think I want to name her boyfriend after you. Can I?
What if you lie?
Stop lying to me, this game makes me sick! I’m tired of you living in this shitty world you call fantasy and I call hell. Stop saying things that aren’t true, stop inventing stories.
But honey, this is what a writer does! What am I supposed to do? Have an office job?
Stop lying! Stop writing about me! My mom already thinks I’m crazy.
Yeah honey, but the woman is always crazy…
How can you say that?! Are you toying with me? You think you’re some kind of god?
What’s the matter with you?
What if I lie and lie and never change?
Crying… sick of talking, sick of stories, and sick of covering for him.
He just attacked me.
Was it the first time, miss?
No, sir.
So why didn’t you say anything until now?
I hope… I prayed… I begged him to stop… I don’t know…
Miss, are those painful?
Looking in the mirror, taking deep breaths…
The pain stopped long time ago. It’s only my soul that aches.
What if I lie and lie and I am just a lie?
Something ended that night. I am still around, but nobody notices me anymore. I don’t have any more interesting stories to tell, since the night that I killed him.
Happy B-day
Azi le spunem La Mulți Ani! lui Dave Grohl (pentru cine nu știe – Impossibru! – a fost toboșar la Nirvana, acum e de toate în Foo Fighters și toboșar la Them Crooked Vultures) și lui Caleb Followill (fost băiat de popă, actualmente soț de model, lead singer și chitarist la Kings of Leon).
Dave e omul bun la toate, se pare, și are mai multă energie 42 de ani decât am avut eu toată viața.
Caleb e ușor alcoolic, cum îi stă bine unui star tânăr, și se pare că înnebunesc femeile când îl văd.


