Albumul lunii ianuarie a fost, pentru mine, Ceremonials. Florence + The Machine reușește să facă ceea ce puțini ajung să facă: un al doilea album, cu mult mai bun decât primul.
Ceremonials este foarte bine închegat, atât de “together”, piesele curg dintr-una în alta, fără rimul obositor al unui album house. Piesele în sine sunt ca niște incantații, au un ritm aparte, e ca și cum aș asista la un ritual când le ascult. Vocea lui Florence Welch e, probabil, printre puținele lucruri din muzică din ultimii ani (nu, Lana Del Rey nu se pune).
Dacă ar fi să răspund la întrebarea ce simt când ascult muzica ei, răspunsul e atât de complex, încât probabil aș bâigui ceva neinteresant, precum: mi se face pielea găină, se face liniște în lume, am senzația că plutesc, am senzația că nu mai sunt eu. Din păcate, nu sunt decât un biet om, așa că nu-mi rămâne decât să o ascult în continuare.
Am ascultat Ceremonials în timp ce citeam 1Q84, a lui Murakami. Cartea e și ea o fărâmă de misticism, așa că nu cred că aș fi putut alege altceva mai bun ca să mă transpună în universul respectiv. Acum, de câte ori ascult Never Let Me Go, mă gândesc doar la Fuka-Eri și pendularea ei zbuciumată între ceva și altceva. De câte ori ascult Leave My Body, nu pot decât să mă gândesc la The Little People și vaselele lor de pe pământ. De câte ori ascult No Light, No Light, mă gândesc la orașul pisicilor. De câte ori ascult Only If For A Night, nu mă gândesc decât la Tengo și Aomame. Și de câte ori ascult All This And Heaven Too, mă gândesc la…
Albumul e extraordinar, și mă bucur că Florence Welch a reușit să depășească sălbăticia primului album, Lungs, a reușit să crească și să evolueze. Versurile sunt extraordinare, ar putea foarte bine să fie imnuri sau cântece de rugăciune sau ritualuri păgâne sau the calling of mothership sau ce vreți voi. Pentru că, dacă nu asculți și versurile, o parte din sclipirea albumului se pierde în cotidian.
Tracklisting:
1 – Only If for a Night – 9.5
2 – Shake It Out – 8
3 – What the Water Gave Me – 7
4 – Never Let Me Go – 10
5 – Breaking Down – 8
6 – Lover to Lover – 8.5
7 – No Light, No Light – 8
8 – Seven Devils – 7.5
9 – Heartlines – 7.5
10 – Spectrum – 7.5
11 – All This and Heaven Too – 10
12 – Leave My Body – 10
Notele date de mine pieselor pot strica puțin din bucuria ascultării. Luate separat, sunt puține piesele care stau bine în picioare, dar ascultate împreună reușesc să creeze ceva ce e foarte greu de găsit acum. Unitatea albumului e dată tocmai de faptul că, împreună, piesele fac totul. Nu recomand ascultarea lor separată.
PS: se pare că și Florence Welch e o mare păpușa Illuminati.