Arhive etichete: literatura

Pic Unrelated

Posted on by
Răspunde

All of the moments that already passed
We’ll try to go back and make them last
All of the things we want each other to be
We never will be
And that’s wonderful, and that’s life
And that’s you, baby
This is me, baby
And we are, we are, we are, we are
Free
In our love
We are free in our love

Pentru ca uneori se incepe cu finalul. Si uneori inceputul iti da ansamblul de sfarsit. Si niciodata sfarsitul nu va fi la fel de intens ca inceputul. Te consumi si te distrugi, incet, incert. Respir, incerc, si…

All I know
Is everything is not as it’s sold
but the more I grow the less I know
And I have lived so many lives
Though I’m not old
And the more I see, the less I grow
The fewer the seeds the more I sow

Poveste in 3 acte

Posted on by
Răspunde

Partea a III-a – Cand eram una

De ceva timp, ma macina gandul ca rasuflarea mea m-ar da de gol. Sunt nesimtita si rea, cruda si inceata in sentimente. Esti cu mine, in pat. Noapte se lasa peste noi. Tu muncesti mult si vii obosit acasa. Uneori ma rogi sa iti fac un ceai, alteori ma rogi sa te las in pace.
Schisma din mine ma perpeleste, ard in cuptoarele iadului. Privirea ta-i senina, eu ma pierd in programele de la televizor. Ma uit la tine, imi amintesc de el. Sunt egoista si respir ceva de care tu nu ai parte. Sau cel putin nu ai parte cu mine. Ma uit in oglinda si-l vad pe el deasupra mea…

Partea a II-a – Cand eram trei

Merg iarasi, singura. Ploua. A plouat si ieri, si acum doua zile. Pantalonii mei s-au udat pana la genunchi. Am lasat umbrela acasa, ca sa simt ca traiesc. TU nu esti. Ai plecat, la serviciu. Nu e foarte departe, dar ma face sa ma simt departe. Ploaia se repede spre capul si fata mea. Cand ma transform in picatura, ma simt mai rece si mai fluida. Nu mai sunt a mea de cand sunt a ta. Ma intristeaza prezenta ta, ma doare rasuflarea ta, ma simt indepartata si trista, ca o stanca ce iese din ape. Tu esti acolo, ma uzi din cand in cand, dar nu ramai pe mine. Te scurgi si te usuci, te pierzi in tine.
M-am impiedicat. Era acolo. Arata ca oricare altul, poate mai rau ca tine, dar era acolo. Am mers la cafea, apoi a doua zi la alta cafea.
Nu stiu cum, a ajuns in patul tau, cu mine alaturi, gol si cu rasuflare sacadata. Mirosea a curat, fara parfum. Eu eram goala. Tu nu mai erai acolo si am ramas singura cu el.

Partea I-a – Cand eram doi

Dimineata se trezeste in fiecare zi din patul nostru. Cand deschidem ochii, rasare soarele, se face cald si auriu in jur. Astept fiecare clipa si fiecare pas. Te aduc mai aproape, ma macin si ma cantaresc, caci fara tine sunt jumatate de suflet. Am cu o jumatate de bataie de inima mai putin, am o gheara in plus pe suflet. Astept clipa care ne uneste, pentru ca aratam ca un cerc perfect. Ne construim unul in altul si ne inventam, apoi ne inspiram, ne bem si ne mancam, ca sa terminam cu iubirea.

Fata cu bani

Posted on by
10

Bai, uneori ma trezesc vorbind de una singura. Imi vorbesc mie si imi spun cuvinte grele, care ma reprezinta in fata altora, dar in sinea mea nu le recunosc. Mi-a fost greu sa traiesc si sa respir, de multe ori. Desertul meu era painea cu apa, jucariile mele – noroiul de afara.
Am asteptat cu sufletul la gura ce asteapta orice copil dintr-un oras mic : sa plec. Mos Craciun nu exista, si nici naivitatea de atunci.
Ma uitam in oglinda – cresteam frumos, with all the right bumps in all the right places. Eram frumoasa? Nu stiu, dar eram saraca si voiam sa nu mai fiu. Am plecat de-acolo, dar nu cu prima ocazie, nici cu a doua. Eram lasa, ca si acum. Si naiva – desi in sufletul meu, imi spun „proasta”. Naiva e un cuvant care impopotoneaza realitatea.
Bai, si trece timpul. Si mi se pare ca totul e perfect – e cum mi-am dorit. Independenta mi-o spal pe dinti in fiecare dimineata, parul mi-l pieptan cu ura si inchei cureaua pantalonilor mai strans. Sunt frumoasa? Sa dea dracu daca sunt. Bine ca ma vad altii asa, e mai usor sa treci prin viata asa. Sau nu. In fine.
Diminetile sunt la fel de pustii ca acolo, cu nimic de facut. N-o sa ma plang de sufletul gol, si nici de linistea din capul meu, atunci cand nu ma cert pentru vreo prostie. In orasul ala uitat de mine, nu de Dumnezeu, toata lumea vrea bani. Esti invatat sa te vinzi pentru orice. Dar nu acuz orasul pentru ca eu ma vand, nu? Sau da? Nu stiu. Ne vindem, fara sa tinem cont de cursul euro-leu, sau ce alte cursuri or mai fi. Iti vinzi
gandurile si zambetele. Iti vinzi sufletul, te transformi si apoi te plangi ca un ipocrit ca o duci rau. Ca nu esti ce-ai vrut sa fii. Eu fac ce-am vrut intotdeauna. Ma plimb cu tine, sau cu masina ta. Tu nu stii ca e acelasi lucru pentru mine. Certificatul tau de nastere e pentru mine hartia cu care ai deschis contul de la banca pe numele meu. Cele mai frumoase flori pe care le-am primit au fost alea din hartii verzi si albastre. Cel mai frumos cadou de la tine a fost inelul de aur. Cand ma uit la tine, nu te vad pe tine. Esti tot ce mi-am dorit vreodata. Esti BANUL puternic, care ma misca. Reprezinti stabilitatea, linistea, corectitudinea. Nu te vad in monezi mici, de 1 euro sau de 5. Doar in bancnote mari, de 100. In lingouri de aur. Ma deranjeaza cand ma mangai, pentru ca ma linisteste mai mult atingerea teancului de bani. Nu am nevoie de pastile, doar sa ma uit putin la cardurile tale si ma simt mai bine. Si de asta vreau sa ne despartim. Vreau sa pleci. Pentru ca, desi esti tot ce mi-am dorit vreodata, nu te mai vreau. Du-te, undeva unde n-o sa te mai vad vreodata. Pa.

Povestea unei sinucideri

Posted on by
6

Stii ca atunci cand tu respiri
Si picatura de-aer umed te patrunde,
Renasti putin cate putin in tine
Si-apoi te duci spre nicaieri.
In fiecare clipa vad taisul,
Vad aerul ascuns care strapunge.
In fiecare ora, ascutisul
Sabiei ma unge.
Separ de lume, prin hartie,
Tacerea moarta, aurie.
Cu litere, in piatra eu voi scrie
Cuvinte fara sens, de apriga lesie.
Taramul de afara arde si se coace.
In mintea mea nu este pace.
Totul in mine urla si se-mbata
Cu sangele ce-mi curge de la subtioara.
Pumnul intreg azi il inghit.
Amar si dulce, colorat,
Se duce mult prea linistit
Spre micul meu stomac.
Pastile de uitare si de adormire,
Ele vor sti ca vreau sa fiu mireasa.
Chiar inainte, cu ultima sclipire,
Voi demonstra ca merit sa le fiu craiasa.
Scuipand din mine mancarea si pastila,
Pastrand in mine ce trebuie ca sa nu mai traiesc,
Curand din aer nu-mi ramane decat gazul
Care m-ar putea intoxica si-ar rupe azi zagazul.
Lumea se prabuseste, lumina mi se taie.
Furtunul de la spitalul vostru e gretos.
Spasmele s-apropie, matele mi se-ntretaie.
Din suflul meu a mai ramas praful grunjos.

Despre moarte si alte balarii

Posted on by
1

Puştoaica se joacă iar cu tastatura. Iar ar vrea să inventeze cuvinte şi fapte, persoane şi îngeri. Demonii şi-i ascunde adânc în coşul pieptului, îi păstrează şi îi e frică să-i arate lumii. Se uită la tastatură şi pe geam, se uită la oameni şi covoare, se… Se… Se… Ce naiba se? Nici ea nu ştie.
Se uită în oglindă, se şterge pe faţă, demonii nu pleacă.
Îi vine ideea să scrie despre cineva care moare.
E uşor pentru ea. Noaptea are vise despre oameni care mor, uneori moare chiar ea. Şi simte durerea şi aerul care nu mai intră în piept şi ştie despre ce vorbeşte. Îşi omoară personajele în fiecare zi, le scuipă şi le dă cu noroi, şi se simte mai bine.
Azi iar o să omoare pe cineva. Se pregăteşte să scrie, tastează două cuvinte.
Încă două cuvinte…
Pune un punct. Mai scrie o frază.
Un semn de întrebare. Ea respiră sacadat.
Încă două cuvinte şi………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Cum a devenit clama arma alba

Posted on by
Răspunde

Merg prin gang, la Gara de Nord.

Aproape pierd trenul. In gang, e un tip ciudat. Se uita in vitrina magazinului cu cutite si „machete” si bastoane telescopice.

Il depasesc. Dau muzica mai incet in casti si aud pasi.

Imi scot incet clama din par.

Vine si-mi pune mana la gura.

Ma intorc, speriata, si ma sperii si mai tare de privirea lui.

Se uita la mine ca si cum ar vrea sa ma devoreze.

Incerc sa-l lovesc, sa-l musc, sa-l imping.

E puternic.

Ma linge pe fata si saliva lui miroase puternic a alcool.

Ma intorc brusc si il scuip in ochi.

Ramane socat si se da un pas in spate. Se apropie iar si cand mana lui dreapta se infige in parul meu, mana mea dreapta ii infige clama in gat.

Sangele tasneste in toate directiile. Ma murdaresc de sange.

Ma duc la politie si le spun tot. De atunci, clamele au devenit arme albe.