Daca m-as pierde in cafele si alcool
Mi s-ar spala si vina, si pacatul,
As da pamantului ocol
Si-as cumpara un suflet – altul.
Tarie si asprime data de grade si putere
Ma pierd in suc dulceag de zmeure
M-as transforma in bestie violenta
Si as lovi cu vorbe, usor incoerenta.
Balada dulce cu miros etilic,
Azi cant placerea de a pierde simtul.
Viata inca-si ascute zimtul
De sufletul meu idilic.
Sa inventez cuvinte.
Sa simt gusturi noi.
Sa vreau mai mult de la mine.
Sa n-am nevoie de nori ca sa invat lectii.
Sa nu-mi fie rusine sa imi suflu nasul.
Sa rad de fiecare data cand incerc sa vorbesc atunci cand sughit.
Sa ma hotarasc ce prajituri imi plac.
Sa stiu din prima ce vreau sa imi spui.
Sa pot sa stau chiar si amortita in bratele tale.
Sa nu-mi pese de nimic dimineata.
Sa pot sa mananc branza in fiecare zi, dar doar din palma ta.
Ce grele lanturi
Si pacate grele!
Ce foame mi-e de ele
Si de bratari cu strasuri.
Tarana sunt
Si in tarana ma ascund
Cand nu mai am cuvant
Si nici lacrimi sa plang.
Sireturile ma sugruma.
In mana iau un pumn de huma,
Ma spal cu el si ma zoiesc.
Usor, setea mi-o ostoiesc.
Cu rataciri si umbre-adanci,
Capul mi se loveste intre stanci.
Si ma zdrobesc, si ma-ngenunche…
Azi, n-am ramas decat paduche.
I can tell it’s getting late,
I can hear the ugly snake
Hissing in my ear and holding me near.
As I tremble, as I lie,
As I die,
Little by little inside.
The world comes down at my feet
And I’m loving every part of it.
Bringing me the autumn’s leaves,
Hiding under them like thieves.
Ma ploua noiembrie…
De fapt, nu ploua, nici noiembrie nu e, e atat de cald si plin de vara ca mi se incing talpile sandalelor pe asfaltul prafuit.
Au fost niste zile racoroase, mirosea a toamna apriga uneori, si apoi ma uitam pe geam la casa din fata mea si vedeam cum soarele se intindea lenes pe acoperis, lenevind ziua intreaga.
Am inceput sa dezvolt abilitati nestiute – visatul cu ochii deschisi, zambetul larg si sincer, ochii mari si sclipind de bucurie, gesturi, ganduri si vorbe de copil.
Visez lucruri si incep sa am dorinte, sa vreau sa fac lucruri, sa vad locuri, sa miros chestii, sa… Atat de multe!
Iar anul asta e prima data cand ploaia de noiembrie nu ma sperie, ci parca ma bucura, caci mi-ar da sansa sa ma ascund in casa sau in baruri pline de fum gros, mi-ar da sansa sa ma alint, mi-ar da
sansa sa vreau sa ma matai, sa vreau sa ma tii in brate, sa vrei sa ma tii in brate…
Ma-mpiedic de foi si de cuvinte,
Tot ce-i in mine n-are minte
Si n-are gura sa vorbeasca,
N-are suflet sa traiasca.
Ma scald in nevoi
Ar zice in noi
Batranii si marea, plini de noroi.
Si azi ne plimbam de mana, in doi.
As vrea sa iti spun de n-am cuvinte
Tot ce din mine se desprinde,
Tot ce devine real si suspina,
Cum cresc eu din tine, tulpina.
Adica vine toamna. Toata dupa amiaza a mirosit a toamna, si tu mirosi a toamna, de dupa ploaie si abur de cafea (da, da, stiu ca e ness, dar pentru mine e cafea).
Stau langa tine si numar de cate ori iti bate inima, si imi place ca m-am ascuns in tine, departe de lume, de ploi si de nori.
Gandurile dau navala, dar nu le alung, si langa rasuflarea ta pot sa adun cuvinte precum „te iubesc”, „te vreau”,
„intotdeauna”.
Adica vine toamna. Si mie imi place toamna, ca e lunga, vine cu paturi calde, cu perne moi, cu cani portocalii si rosii de cafea proaspata. Vine toamna si stiu ca o sa stau mai mult la tine in brate, si o sa impletesc pe mana ta, serpuitor si rece, si o sa-mi incalzesc picioarele intre ale tale.
Adica vine toamna…
