Stii cum se naste focul?
Cum se zvanta si se face vapaie?
Sangele meu curge siroaie,
Si-n mine se intrerupe jocul.
Tot ce rasuflu si umplu,
Plamanul meu uscat,
Pamantul meu curat,
Si totul e simplu.
Stii cum se naste cuvantul?
Cum se intrupa si scutura-n buza?
Tremurul lui ma amuza,
Cand vine de dimineata cu vantul.
Tot ce exist si respir si traiesc,
Perdeaua tacere,
Lacrima durere,
Astazi ma caiesc.
caut poveşti
să-mi spui, să-mpleteşti
în părul meu vise,
cuvinte aprinse,
tot căutare
şi tot ce mă doare,
se scurge din mine,
răsare în tine,
şi astăzi nimic nu mă miră.
răsuflul meu albastru deşiră.
Eram copil si cautam sa ma sperii. Si visele mele de noapte se adunau in zorii zilei, izbucnind fierbinte a frica. Miroase totul a vampiri si ura, si mortii vii care-si agita unghiile in carnea mea.
Eram fata si-mi crestea parul, si monstrii de sub patul meu ma trageau in genuni. Pantofii mi-i pierdeam, alungata de lupi fiorosi.
Uitam sa-mi spun rugaciunile, gandindu-ma ca un diavol rosu ma impunge cu furca lui. Mi-e frica de pacate, mi-e frica de lupta, de constrangeri, de retineri. Mi-e frica de soaptele din noapte, si de tanguitul zorilor. Mi-e frica de zborul liliacului si de tacerea pisicii negre de pe acoperisul tau.
Imi place sa-mi fie frica si urasc sa tremur. Sa mi se faca pielea gaina, sa traiesc sacadat intre doua respirari intretaiate.
Acopera-ma si tine-ma in brate, cu tine toate dispar.
Norii tai sunt din vata de zahar,
Seara cu patura nu pot sa m-acopar,
Tresar si stupida rad intr-o barba
Si-mi caut jucaria pierduta in iarba.
Cuvintele sar ca stropii razleti,
In tine caut sucuri sa ma dezveti
De aer si munte si mare adanca,
De suflet si nori si de stanca.
Esti pus intre nori, sa-i visezi albi si pufosi.
Cadouri uitate – nu poti sa-i mirosi.
Tacerea mea gusta tot ce nu-mi poti spune,
Iar astazi vreau sa ma lepad de-al meu nume.
Iubito, nu ca nu te-as vrea,
Cand seara se lasa lunga si grea,
Si cand camasa iti cade pe podea,
Tare te-as vrea, goala, asa…
Sa-ti simt pielea fina
Si-apoi de gaina
Sub mangaierea blajina
Cu respect si cu stima…
Cu tine as sta
Toata viata, asa,
Doar daca s-ar termina
Viata mea dimineata.
Nu-s pentru tine,
Nici pentru ele – doar pentru mine!
As vrea sa stiu ce zace in sine,
Sa meditez la nemurire si la bine.
Asteptare. E un cuvant care implica timp si sentiment, o oarecare renuntare a sinelui si acceptarea faptului ca, desi speranta moare ultima, e posibil sa nu.
Totul e posibil, dar mai ales sa nu. Cand astepti, cand trece, cand inchizi ochii si cand respiri. Vrei si nu vrei sa afli ca ai dreptate. Vrei si nu vrei nimic.
Asteptare. Astepti ceva din partea cuiva, si ceva-ul nu vine. Si cineva te raneste, si nu poti sa-i spui ca o face. Doar stai si zambesti amar, caci maine asteptarea ar putea lua sfarsit.
m-ai legat, în lanțuri m-ai luat.
pe sân și coapsă ai desenat
între șipci și garduri și porți închise
și azi iau foc cuvintele nestinse.
ai scrijelit amarnic lângă mine
tot veninul și amarul ce ieșeau din tine.
ai încercat s-ascunzi sub preș
tot ce greșeai atât de des.
pe frunte ai scris negru cărbune
„XYZ” în loc de nume.
pe coastă mea ai desenat și-ai încercat
să legi în stea 5-ul pe care mi l-ai dat.