Frica

Eram copil si cautam sa ma sperii. Si visele mele de noapte se adunau in zorii zilei, izbucnind fierbinte a frica. Miroase totul a vampiri si ura, si mortii vii care-si agita unghiile in carnea mea.
Eram fata si-mi crestea parul, si monstrii de sub patul meu ma trageau in genuni. Pantofii mi-i pierdeam, alungata de lupi fiorosi.
Uitam sa-mi spun rugaciunile, gandindu-ma ca un diavol rosu ma impunge cu furca lui. Mi-e frica de pacate, mi-e frica de lupta, de constrangeri, de retineri. Mi-e frica de soaptele din noapte, si de tanguitul zorilor. Mi-e frica de zborul liliacului si de tacerea pisicii negre de pe acoperisul tau.
Imi place sa-mi fie frica si urasc sa tremur. Sa mi se faca pielea gaina, sa traiesc sacadat intre doua respirari intretaiate.
Acopera-ma si tine-ma in brate, cu tine toate dispar.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.