Sunt multe lucruri pe care le simt, le vreau, le doresc cu intarziere, dar ma bucur de un singur lucru mic si amarat – macar am ajuns in punctul in care sa simt, sa vreau, sa doresc…

A trecut atata timp, aglomerat cu frustrari si neputinta, a trecut atata amar de vreme amara, m-am ofilit si vestejit si n-a fost nimeni sa ma scoata la liman, dar uite ca uneori trebuie doar sa te scoti singur.

Acum, e-adevarat, locul din dreapta mea e gol, dar nu imi plang de mila – ma mir inca de faptul ca pe locul din stanga lui sunt eu, caci anul trecut pe vremea asta asteptam sfarsitul. Singura mea greseala era ca-l asteptam pe-al meu.

Acum trebuie sa ma invat sa-mi pese iar, sa nu mai fiu robotul asta trist din mine si, poate, cu timpul, se vor ivi si alte motive de respirat. I’ll breathe me in for now, and you can do that too.