Ce grele lanturi
Si pacate grele!
Ce foame mi-e de ele
Si de bratari cu strasuri.

Tarana sunt
Si in tarana ma ascund
Cand nu mai am cuvant
Si nici lacrimi sa plang.

Sireturile ma sugruma.
In mana iau un pumn de huma,
Ma spal cu el si ma zoiesc.
Usor, setea mi-o ostoiesc.

Cu rataciri si umbre-adanci,
Capul mi se loveste intre stanci.
Si ma zdrobesc, si ma-ngenunche…
Azi, n-am ramas decat paduche.