Take a little care of you,
Cause no one else will do.
Try breathing,
Sleeping,
Loving,
Forgiving
And forgetting.
Try spinach,
Soul,
And able bodies.
Try friends
And lovers
And sweet gifts.
Try hiding underneath the sheets.
Love fully
And completely.
Love hard
And deeply.
The rush of love
Smells like the word
I used on my guts as a sword.
And from above
It shines the light
Of thunders, wishes and of might.
Mi-ar fi placut sa cred ca eu
Nu fug la greu,
Dar asteptarea asta fara rost
Ma face doar din ce in ce mai prost.
Mi-ar fi placut sa cred ca tu
Te poti schimba, dar nu.
Mi-ai aratat ca asteptarea asta fara rost
M-aduce in pragul nebuniei, jos.
Nici sa promiti nu stii,
Nici eu sa te astept sa vii.
Nici sa nu strigi,
Si nici sa iert,
Si singurul pe care-l cert
E sufletul meu gol de dimineata.
Mai stii cumva vreo alta viata?
Una cu liniste si cu tacere,
Una care se-mparte in durere
‘Ncremenita-n fericire.
Da, stiu, eu doar vorbesc in nesimtire.
Nu ai venit tu cu tacerea,
Pe aia am adus-o eu.
Tu ai adus durerea
Ce si-a lasat urma si jegul in sufletul meu.
Dragul meu,
Imi place sa aleg cuvinte, sa le impodobesc cu rasuflari de cafea si funde rosii ca de Craciun, dar stiu ca nu e ceea ce-mi permite soarta, timpul, orice din sfera asta fatalista, asa ca renunt repede la ornamente si trec la treaba.
Cand te-am cunoscut prima oara, era aproape vara si era galagie, asa ca mi s-a parut normal sa faci si tu galagie, si eu sa contribui la galagia de-acolo. Ne-am galagiit impreuna, si totul parea bine si frumos, pana cand n-a mai fost.
Acum, sa nu ma intelegi gresit. N-a fost nimic brusc sau abrupt, doar ca in sufletul meu e un cutit, mereu in teaca, gata sa fie folosit.
Si, dupa ce l-am folosit incet pe tine, l-am folosit si pe mine. Si sangele s-a facut durere mestecata si oasele noastre s-au spart cu zgomot, caci n-au mai putut tine in ele oroarea viselor si a zapezilor pustii de-afara.
Are vreun sens ce-ti zic eu aici?
Si iarta-ma daca-ti zambesc, pentru ca e singurul fel in care te pot construi suficient cat sa te distrug imediat.
Si te iubesc, si te urasc, si totul e cafea intre noi, asa e?
Si te vreau, si nu ma vreau, dar asta e tot ce pot sa-ti ofer.
Cu drag,
C.
Sarut de menta, sarut de vara,
Sarut aprig de fata de la tara,
Plimbata-n praf si-n iarba de afara,
Cand te-oi vedea eu iara?
Sarut de soare, sarut de mare,
Sarut satul de-atata plimbare
Prin sate necunoscute si amare,
Dupa nori si cer si zare.
Sarut de cald, sarut uscat,
Sarut pe cine mi te-a dat
Si, poate, pe cine te-a lasat
Pe franghia dorului la pat.
N-am curaj sa respir, imi spun.
Tresar in mine firmituri si vise,
Pahare, cioburi, oale prinse,
Farame dintre ieri si-acum.
Totul ma-ndeamna sa pasesc,
Casa, pamant si cer si nori,
Dar eu parca-am uitat cum e sa zbori
Si dupa pietre tot cersesc.
De frica de nimic si tot,
Nici sa astept ziua de maine nu mai pot.
Incepe cu „esti treaza?” sau „esti in bahamas?”. Nu-mi aduc aminte exact. Asta doar in teorie. Apoi afli ca cineva primeste mesaje de la altcineva.
E simplu la inceput, desi dureaza o perioada pana te hotarasti. Si apoi raspunzi cu „bine ca ti-ai tinut promisiunea”. E simplu, sambata dimineata nu ai nevoie de scuze.
Urmeaza, cu greu, prima cafea, dar asta dupa doua, poate chiar trei saptamani. E doar din cauza ca ai prieten, si nu pentru ca n-ai vrea. Si el are prietena, dar nu conteaza.
Cafeaua e perfecta, e calda si il ascunde dupa aburi, ca si cum ai vrea sa-l vezi, dar ti-e rusine. Lui i se aburesc ochelarii pentru ca, pentru prima oara in ultimul an, e fata in fata cu o tipa fara ochelari.
Zambetele se nasc timide, un pic mai inocente decat mesajele de pana acum. Daca cineva s-ar uita in telefoanele voastre, ar vedea chestii voalate, cu tenta flirtatioasa si numai bune de ascuns.
– Ce faci, esti treaza? Esti in Bahamas?
– Dormeam. Bine ca ti-ai tinut promisiunea.
– N-as fi avut cum altfel.
– Mergem la un film?
– Tu n-ai prieten?
– Tu n-ai prietena?
– Conteaza cafeaua sau sexul?
– Doar sexul de dupa cafea.
In cinci minute, pe masa au ramas doua cafele, nebaute nici macar pe jumatate.
