dac-as cauta un dric in care sa
m-afund,
sa-ngrop secretele si sa le-ascund,
si-as renunta la tine tot…
dar asta n-am sa pot.
sa ma-ntrerup la jumatate,
sa ma indrept usor de spate,
sa mai deschid o usa-n departare,
sa simt cum inima imi bate tare.
de-as vrea sa sap si sa sadesc,
secretele sa nu le mai gasesc,
eu n-as putea, stiind ca pleci,
sa nu te am pe veci.
He felt that there is a loose balance of good and evil, and that the art of living consists in getting the greatest good out of the greatest evil.
Machado de Assis
We’re all a little weird. And life is a little weird. And when we find someone whose weirdness is compatible with ours, we join up with them and fall into mutually satisfying weirdness—and call it love—true love.
Robert Fulghum
Daca ar fi sa plec in clipa asta, m-as gandi de doua ori inainte. Sunt atatea lucruri nerezolvate in Bucuresti, as vrea sa te iau cu mine, dar ce facem cu disertatia si serviciul si banii? Si ce ne luam la noi? Si ce lasam acasa? Si cine ne uda plantele? Si cine da de mancare cainilor?
Intotdeauna am vrut sa fiu o spontana, dar stomacul nu ma lasa. In clipa in care lucrurile se deranjeaza cu un milimetru, incepe sa ma doara si ma sufoc si am crampe, mainile imi transpira si imi tremura si nu prea mai stiu cum ma cheama.
Daca ar fi sa ma uit la viata ca la o calatorie lunga, pana acum biletul meu e cel mai ieftin. Pe drumuri umblate, fara masa in plus, fara cafea sau coniac, nici macar o perna pe care sa ma sprijin cand ma ia somnul. E ca si cum uneori n-am curaj sa pasesc, desi as vrea sa gasesc asta in mine.
Imi place confortul de langa tine, pentru ca te cunosc si stiu ca, daca lucrurile se duc la vale, ma tin de tine si te mangai si imi dau seama ce sprijin esti. Langa tine, nimic nu se duce la vale, si decat o viata boema, prefer asta.
Calatoria asta e ca un drum cu trenul – clasica, fara surprize, cu biletul platit pana la capat si nici macar controlorul nu vine sa ma mai intrebe daca am platit sau nu. Iar ce e mai important e ca in pretul biletului esti tu si uneori ma simt de parca as fi castigat la loto.
Pagina sase din Iad.
E ca si cum se intoarce in mine, fara sa aiba un motiv clar. Totul arde, fara sa fie fierbinte. Totul e abur, fara sa… Fara ce? Din ce apare aburul? Din ce apar eu? Din ce apari tu?
La pagina sase din Iad se intampla totul.
In Iad totul are legatura cu sasele din mine. Stiu ca oamenii dor, stiu ca eu dor, si totusi continuam sa ne lovim unul de altul, in speranta ca… Ceva. Orice.
La pagina sase din Iad nu se intampla nimic. Nici nu stiu daca as vrea sa se intample ceva. Oare daca se rupe tot, se lipeste tot? Sau daca explodez incet, fara sa ma simta nimeni? Nu e ca si cum as cere ceva cuiva, doar sa dispar uneori pe nesimtite.
Eventual, sa rasar in alt colt de lume, unde sa nu ma stie nimeni. Unde sa nu stiu pe nimeni.
La pagina sase din Iad trebuie sa semnez pentru asta? Fie.
Fara pata si cuvant,
Doar cu linistea-n mormant,
Fara taceri si omul sfant,
Azi nu adie niciun vant.
Tresar in somn si-ncremenesc,
De parca n-ar fi ce-mi doresc,
Si toata viata mi-o traiesc,
La umbra nucului imbatranesc.
Cand intr-o clipa ma strecor,
Cum am facut de-atatea ori
Cand te simteam ce tare dori,
Si nu voiam decat sa mor.
Cu zumzet, vuiet si-alte cele,
Adun in fata ta pacate grele,
Si le-as spala pana la piele,
De n-as mai sti de ele.
Adun in mine mintea de pe urma,
Trecutul tot il las si scurma
Sufletul meu, bucati de turma.
Telefonul nu mai suna.
I never change, I simply become more myself.
Joyce Carol Oates