Iubito, nu ca nu te-as vrea,
Cand seara se lasa lunga si grea,
Si cand camasa iti cade pe podea,
Tare te-as vrea, goala, asa…
Sa-ti simt pielea fina
Si-apoi de gaina
Sub mangaierea blajina
Cu respect si cu stima…
Cu tine as sta
Toata viata, asa,
Doar daca s-ar termina
Viata mea dimineata.
Nu-s pentru tine,
Nici pentru ele – doar pentru mine!
As vrea sa stiu ce zace in sine,
Sa meditez la nemurire si la bine.
Asteptare. E un cuvant care implica timp si sentiment, o oarecare renuntare a sinelui si acceptarea faptului ca, desi speranta moare ultima, e posibil sa nu.
Totul e posibil, dar mai ales sa nu. Cand astepti, cand trece, cand inchizi ochii si cand respiri. Vrei si nu vrei sa afli ca ai dreptate. Vrei si nu vrei nimic.
Asteptare. Astepti ceva din partea cuiva, si ceva-ul nu vine. Si cineva te raneste, si nu poti sa-i spui ca o face. Doar stai si zambesti amar, caci maine asteptarea ar putea lua sfarsit.
m-ai legat, în lanțuri m-ai luat.
pe sân și coapsă ai desenat
între șipci și garduri și porți închise
și azi iau foc cuvintele nestinse.
ai scrijelit amarnic lângă mine
tot veninul și amarul ce ieșeau din tine.
ai încercat s-ascunzi sub preș
tot ce greșeai atât de des.
pe frunte ai scris negru cărbune
„XYZ” în loc de nume.
pe coastă mea ai desenat și-ai încercat
să legi în stea 5-ul pe care mi l-ai dat.
Sa ploua, sa ninga,
Sa traga, sa stinga
Tot ce-i vapaie
Si tot ce ma-ndoaie.
Azi stau in genunchi
Si ma ploua siroaie.
Si-as spune ce simt,
Dar tu crezi ca mint.
Rusine imi e sa promit
Ca de-azi nu-ti mai ascund nimic.
Si stau in genunchi
Si caut ca mutul
Privirea ce-mi da astazi voie
Sa iti respir cuvantul.
Pai daca funia ramane
Si dupa nod, si dupa lat,
Sap in pamanturile stapane
Dupa boieri si scapatati.
Tot alergat-au fara nume
Oameni curati, oameni patati,
Si n-au stiut nicicand a-mi spune
Ce-mi trebuia, ce-mi trebuiati.
Sapun si sabie si foc,
Ascunse-n trup si-adanc in suflet,
Ca dupa-atata nenoroc
Sa nasca spuma peste zambet,
Sa nu mai bat pasul pe loc.
Dupa o bere chioara de la pet,
In care uit ce n-am stiut deloc,
Inchid un ochi si uit s-astept
Sa-mi vina-n viata punctul stop.
Pumn de pastile, trist decor.
Incet, nici nu mai simt ca mor.
Ma clatin usurel si dor
Tot ce-a trait pe langa mine si ador.
Visez uneori ca ma trezesc si lumea intreaga nu mai e. E totul desert si praf si vant, sau e noapte si bezna si flacari rosii se intind spre cer. Sunt singura, si nu stiu ce sa caut si daca sa plec sa caut. Se aud strigate reci si vii, ca un cutit in patura noptii, si cerul sangereaza mai tare. Ma trezesc si ma uit in stanga, ma uit in dreapta, ma uit in fata si mi-e frica sa ma uit inapoi. In aer pluteste greu mirosul de sange, si pielea mi se face gaina.
Ma ridic usor de pe jos (am adormit pe iarba uscata) si-mi scutur mainile si picioarele, incercand sa le fac sa mearga. Amorteala ma cuprinde, dar imediat imi revin. Ametesc doar o secunda, iar tacerea mi se pare un pic mai grea. Incep sa pasesc cu frica, si parca m-as uita in spate… Mainile le simt aspre si mirosul de sange e mai puternic. Aud un fosnet in stanga mea, si tresar ca un pui speriat. Fosnet si
maraieli, si probabil ca nu e un semn bun…
Ma apropii de un copac si-i pipai scoarta. Nu e nicio stea pe cer, iar benza rosie e apasatoare. Scoarta e uscata si aspra, aproape la de aspra ca mana mea. O cuprind intre degete si dau s-o miros, cand imi pune cineva mana pe umar. Tresar si nu stiu daca sa tip sau nu. Ma dau un pic in dreapta, in
timp ce ma intorc rapid spre persoana care m-a atins. Luna se dezveleste de dupa norii de sange si vad o fata rece si salbatica, insangerata si cruda. Maraieli continue…
Ma sperii si dau sa fac doi pasi in spate, dar „aia” intinde o mana descarnata, mirosind a hoit, spre fata mea. O dau la o parte, dar atingerea mea ii provoaca o foame, ii citesc foamea in ochi… Prinde viteza si inainteaza spre mine, insfacand aerul, incercand sa ma atinga…
Ma sprijin de copac, si luna se ascunde iar in sange… Nu stiu ce sa fac, si totul pare mort. Cu toata groaza, vad ca „aia” (sau e „ala”? nici nu-mi dau seama) vine spre mine, pipaind noaptea in cautarea mea. Ma atinge cand si cand, cu o mana de mort, mirosind a necaz si hoit si boala, mirosind a tot ce-i rau in lumea asta… Ma atinge si vreau doar sa scap din clestele asta.
Imi trece prin cap sa urc in copac, dar mana uscata e prinsa bine de bluza mea. Incerc sa ies din stransoare, dar nu reusesc. „Aia” (sau „ala”) ma prinde cu amandoua mainile, si trage tare de mine. Incerc sa o imping si sa o alung, dar nu fac decat sa o intarat. Pielea mea e ca un fel de drog si o vrea din ce in ce mai mult. Ii dau un picior, dar nu face decat sa se uite uimita la mine. Nu-mi da drumul nicio clipa. Ii mai dau un picior, inca unul si inca unul. In sfarsit, reusesc sa scap. Ii mai dau un picior, ca sa fiu sigura, si vad cum se departeaza un metru in spate. Cu o privire uimita, cu
gura schimonosita, un pic adusa de spate, sta 2 secunde si se uita tacut la mine. Apoi, gura i se stramba intr-un fel imposibil si un marait de moarte se strecoara printre buzele ei…
Apuc copacul de primele crengi si incep sa urc. „Aia” se uita la mine cu dusmanie, si vine la picioarele mele, incepe sa traga de mine iarasi. Ii mai dau un picior, de data asta in fata, dar nu reusesc s-o urnesc. N-am suficienta forta, si incerc sa ajung totusi cat mai sus.
Imi trag piciorul cu usurinta, dintr-odata, nerealizand pocnetul ce venea din inima noptii…
In order to rise
From its own ashes
A phoenix
First
Must
Burn.
Octavia E. Butler
So this explains it all…