Pai daca funia ramane
Si dupa nod, si dupa lat,
Sap in pamanturile stapane
Dupa boieri si scapatati.
Tot alergat-au fara nume
Oameni curati, oameni patati,
Si n-au stiut nicicand a-mi spune
Ce-mi trebuia, ce-mi trebuiati.

Sapun si sabie si foc,
Ascunse-n trup si-adanc in suflet,
Ca dupa-atata nenoroc
Sa nasca spuma peste zambet,
Sa nu mai bat pasul pe loc.
Dupa o bere chioara de la pet,
In care uit ce n-am stiut deloc,
Inchid un ochi si uit s-astept
Sa-mi vina-n viata punctul stop.

Pumn de pastile, trist decor.
Incet, nici nu mai simt ca mor.
Ma clatin usurel si dor
Tot ce-a trait pe langa mine si ador.