You think your pain and your heartbreak are unprecedented in the history of the world, but then you read.
James Baldwin
Reminds me of Pierre La Mure’s Moulin Rouge.
You think your pain and your heartbreak are unprecedented in the history of the world, but then you read.
James Baldwin
Reminds me of Pierre La Mure’s Moulin Rouge.
If all else perished, and he remained, I should still continue to be; and if all else remained, and he were annihilated, the universe would turn to a mighty stranger.
Emily Brontë
Stii cum se naste focul?
Cum se zvanta si se face vapaie?
Sangele meu curge siroaie,
Si-n mine se intrerupe jocul.
Tot ce rasuflu si umplu,
Plamanul meu uscat,
Pamantul meu curat,
Si totul e simplu.
Stii cum se naste cuvantul?
Cum se intrupa si scutura-n buza?
Tremurul lui ma amuza,
Cand vine de dimineata cu vantul.
Tot ce exist si respir si traiesc,
Perdeaua tacere,
Lacrima durere,
Astazi ma caiesc.
Am tot incercat sa scriu un review pentru albumul lunii iunie, care ar fi trebuit sa fie Maroon 5 – Overexposed. Somehow, n-am reusit sa ma adun sa scriu cuvinte despre el. L-am ascultat, mi-a placut, dar nu am putut vorbi despre el.
The Killers au lansat o piesa noua, alta decat traditionalul cantecel de Craciun, o piesa care va fi pe urmatorul album.
Piesa „Runaways„, ce va fi inclusa si pe „Battle Born” (fraza apare pe steagul statului Nevada) nu e noua, nu e inedita, nu e wow. E doar Brandon Flowers, plain and simple. O fi fost vreo piesa ce n-a mai avut loc pe „Flamingo” (albumul sau solo lansat in 2010), pentru ca mi se pare acelasi sunet usor ratacit si confuz, de copil care nu stie incotro s-o apuce.
Povestea e clasica. Am vazut-o si in „When You Were Young”, si in „A Dustland Fairytale”, poate chiar si in „This Is Your Life” sau in „Jilted Lovers & Broken Hearts”.
Chitara imi aduce aminte de „Crossfire”. Bass-ul de piesele vechi de la The Killers. Imi place ca-mi da senzatia de hotarare, „all is settled”, „I know what I want now”.
Pe scurt, nu e nimic out of the ordinary de la Mr. Flowers & The Killers. Pe de alta parte, nici nu-mi doream. Mi-e dor de povesti despre Las Vegas, sins & sinners, oameni pentru care dumnezeu e aproape dupa o gura de alcool, mi-e dor de povestile lor care miros a iarba si tigara si a trailer park or smth.
Nimic nou, dar totusi perfect personal. Imi aduc aminte de 2009. 1 iulie 2009. Ploaie si The Killers.
PS: haven’t seen the video. Yet.
caut poveşti
să-mi spui, să-mpleteşti
în părul meu vise,
cuvinte aprinse,
tot căutare
şi tot ce mă doare,
se scurge din mine,
răsare în tine,
şi astăzi nimic nu mă miră.
răsuflul meu albastru deşiră.
Eram copil si cautam sa ma sperii. Si visele mele de noapte se adunau in zorii zilei, izbucnind fierbinte a frica. Miroase totul a vampiri si ura, si mortii vii care-si agita unghiile in carnea mea.
Eram fata si-mi crestea parul, si monstrii de sub patul meu ma trageau in genuni. Pantofii mi-i pierdeam, alungata de lupi fiorosi.
Uitam sa-mi spun rugaciunile, gandindu-ma ca un diavol rosu ma impunge cu furca lui. Mi-e frica de pacate, mi-e frica de lupta, de constrangeri, de retineri. Mi-e frica de soaptele din noapte, si de tanguitul zorilor. Mi-e frica de zborul liliacului si de tacerea pisicii negre de pe acoperisul tau.
Imi place sa-mi fie frica si urasc sa tremur. Sa mi se faca pielea gaina, sa traiesc sacadat intre doua respirari intretaiate.
Acopera-ma si tine-ma in brate, cu tine toate dispar.
Norii tai sunt din vata de zahar,
Seara cu patura nu pot sa m-acopar,
Tresar si stupida rad intr-o barba
Si-mi caut jucaria pierduta in iarba.
Cuvintele sar ca stropii razleti,
In tine caut sucuri sa ma dezveti
De aer si munte si mare adanca,
De suflet si nori si de stanca.
Esti pus intre nori, sa-i visezi albi si pufosi.
Cadouri uitate – nu poti sa-i mirosi.
Tacerea mea gusta tot ce nu-mi poti spune,
Iar astazi vreau sa ma lepad de-al meu nume.