Review: The Killers – Runaways

Am tot incercat sa scriu un review pentru albumul lunii iunie, care ar fi trebuit sa fie Maroon 5 – Overexposed. Somehow, n-am reusit sa ma adun sa scriu cuvinte despre el. L-am ascultat, mi-a placut, dar nu am putut vorbi despre el.

The Killers au lansat o piesa noua, alta decat traditionalul cantecel de Craciun, o piesa care va fi pe urmatorul album.

Piesa „Runaways„, ce va fi inclusa si pe „Battle Born” (fraza apare pe steagul statului Nevada) nu e noua, nu e inedita, nu e wow. E doar Brandon Flowers, plain and simple. O fi fost vreo piesa ce n-a mai avut loc pe „Flamingo” (albumul sau solo lansat in 2010), pentru ca mi se pare acelasi sunet usor ratacit si confuz, de copil care nu stie incotro s-o apuce.

Povestea e clasica. Am vazut-o si in „When You Were Young”, si in „A Dustland Fairytale”, poate chiar si in „This Is Your Life” sau in „Jilted Lovers & Broken Hearts”.

Chitara imi aduce aminte de „Crossfire”. Bass-ul de piesele vechi de la The Killers. Imi place ca-mi da senzatia de hotarare, „all is settled”, „I know what I want now”.

Pe scurt, nu e nimic out of the ordinary de la Mr. Flowers & The Killers. Pe de alta parte, nici nu-mi doream. Mi-e dor de povesti despre Las Vegas, sins & sinners, oameni pentru care dumnezeu e aproape dupa o gura de alcool, mi-e dor de povestile lor care miros a iarba si tigara si a trailer park or smth.

Nimic nou, dar totusi perfect personal. Imi aduc aminte de 2009. 1 iulie 2009. Ploaie si The Killers.

PS: haven’t seen the video. Yet.