[eternal sunshine of the spotless mind]

Fara pata si cuvant,
Doar cu linistea-n mormant,
Fara taceri si omul sfant,
Azi nu adie niciun vant.

Tresar in somn si-ncremenesc,
De parca n-ar fi ce-mi doresc,
Si toata viata mi-o traiesc,
La umbra nucului imbatranesc.

Cand intr-o clipa ma strecor,
Cum am facut de-atatea ori
Cand te simteam ce tare dori,
Si nu voiam decat sa mor.

Cu zumzet, vuiet si-alte cele,
Adun in fata ta pacate grele,
Si le-as spala pana la piele,
De n-as mai sti de ele.

Adun in mine mintea de pe urma,
Trecutul tot il las si scurma
Sufletul meu, bucati de turma.
Telefonul nu mai suna.