[dig]

dac-as cauta un dric in care sa

m-afund,
sa-ngrop secretele si sa le-ascund,
si-as renunta la tine tot…
dar asta n-am sa pot.
sa ma-ntrerup la jumatate,
sa ma indrept usor de spate,
sa mai deschid o usa-n departare,
sa simt cum inima imi bate tare.
de-as vrea sa sap si sa sadesc,
secretele sa nu le mai gasesc,
eu n-as putea, stiind ca pleci,
sa nu te am pe veci.

Pagina sase din Iad

Pagina sase din Iad.
E ca si cum se intoarce in mine, fara sa aiba un motiv clar. Totul arde, fara sa fie fierbinte. Totul e abur, fara sa… Fara ce? Din ce apare aburul? Din ce apar eu? Din ce apari tu?
La pagina sase din Iad se intampla totul.
In Iad totul are legatura cu sasele din mine. Stiu ca oamenii dor, stiu ca eu dor, si totusi continuam sa ne lovim unul de altul, in speranta ca… Ceva. Orice.
La pagina sase din Iad nu se intampla nimic. Nici nu stiu daca as vrea sa se intample ceva. Oare daca se rupe tot, se lipeste tot? Sau daca explodez incet, fara sa ma simta nimeni? Nu e ca si cum as cere ceva cuiva, doar sa dispar uneori pe nesimtite.
Eventual, sa rasar in alt colt de lume, unde sa nu ma stie nimeni. Unde sa nu stiu pe nimeni.
La pagina sase din Iad trebuie sa semnez pentru asta? Fie.

[eternal sunshine of the spotless mind]

Fara pata si cuvant,
Doar cu linistea-n mormant,
Fara taceri si omul sfant,
Azi nu adie niciun vant.

Tresar in somn si-ncremenesc,
De parca n-ar fi ce-mi doresc,
Si toata viata mi-o traiesc,
La umbra nucului imbatranesc.

Cand intr-o clipa ma strecor,
Cum am facut de-atatea ori
Cand te simteam ce tare dori,
Si nu voiam decat sa mor.

Cu zumzet, vuiet si-alte cele,
Adun in fata ta pacate grele,
Si le-as spala pana la piele,
De n-as mai sti de ele.

Adun in mine mintea de pe urma,
Trecutul tot il las si scurma
Sufletul meu, bucati de turma.
Telefonul nu mai suna.

Claritate

Oglinda ma arata schimonosit, ca si cum muschii se invart haotic pe fata mea. Sunt plin de jeg si urme de ceva negru, dar nu prea vreau sa aflu ce. Lumina palpaie un pic deasupra mea, si becul se stinge. Geamul spart lasa aerul rece de afara, iar aerul ia foc atunci cand se atinge de pielea mea.

Jumatate de cap are par, iar cealalta jumatate nu. Parul de pe prima jumatate e in smocuri si creste neregulat, iar in unele locuri e murdar de ceva cleios. Miroase ciudat in baia asta, si lumina continua sa tremure deasupra. Aerul e din ce in ce mai rece, si apoi fierbinte pe mine.

Am o pleoapa cazuta, usor cazuta. Coltul stang al gurii tremura, ca dupa o sete groaznica. Deschid buzele si dintre ele iese un harait teribil, ca de animal haituit intre iaduri. Lumina, oh… Lumina!

Orbesc usor, si asta ma face sa clipesc. Aerul ma gadila cand intra in narile mele, nari pline de jeguri mirositoare si verzi. O foame ma cuprinde, si inchid usor ochiul bun. Pielea se desprinde bucati, bucati de pe mine. Urechile toate-mi zvacnesc, si-as vrea sa stiu de ce nu e liniste. Becul inca se zbate deasupra capului meu si-mi incalzeste jumatatea cheala.

In chiuveta am o furculita ruginita, stramba ca mine. Dau drumul la apa si bag mainile sub robinet. Nu curge nimic, dar le tin pret de o secunda, apoi le duc impreunate catre fata. Inchid ochii, in asteptarea apei, si nimic nu ma atinge, doar mainile murdare si aspre. Ma frec bine pe fata si apoi ma sprijin de chiuveta.

Pentru cateva secunde (sau ore?), becul si-a oprit jocul. A ramas aprins. Ma uit in oglinda clar, imi verific parul, fruntea, nasul stramb, ochii si dintii. Din toate lipseste cate ceva, sau poate am ceva in plus. E liniste si apasare si aerul intra direct fierbinte. Acum se raceste de pielea mea, de parca asa ar fi normal.

Iau furculita. As vrea s-o spal, dar flegma mea e suficienta. O racai cu unghia rupta si murdara. O infig in ochiul stramb. O infig si-o rasucesc. Si dintr-o data, e totul mult mai clar.

Ora la care pamantul a stat

Ora la care pamantul a stat
Se scurge rapid printre degete…
Pe 4 cai venit-au straini
Cu suflet negru si ochi haini,
Cu zambet de apocalipsa cruda,
Doamne, pe noi cine ne-ajuta?!
Din ei nasc flacari, din flacari scrum!
Eu nu mai stiu unde-s acum…
Din sabie se naste moarte
Si viata nu-ndrazneste sa ma mai poarte…
Si totul se umple, si totul e vuiet.
Si totul cade, si liniste nu e.
Totul ma doare ca prima oara,
Si scrum, si cenusa, in plina seara.
Si totul s-a spart
In ora la care pamantul a stat.

Bodies

Bodies of water, bodies of hate.
The scar that begins to fade.
You just took my pain away.
I breathe you in,
Inside I take
All of your evil,
And all of your hate.

fragmente

m-as felia, m-as rupe, invartita,
infrigurata, nedorita,
doar dac-as sti
ca voi gasi
liniste goala si cuvinte.
ah, azi mi-e dor de cele sfinte!…

fasii din mine azi, murdare,
tu ai uitat ca inca doare
tot ce ai spus
la ceas de-apus.
rupta in mine, dezmembrata,
ma uit la tine, rusinata.

m-ai spart aseara in bucati,
in gura ta am fost ospat,
te-ai infruptat, pe rand, din mine,
din suflet si ce-aveam cu tine.
totul s-a rupt si, fara rost,
ma plimb pe lume, ca un prost.