nu te-am invatat

inca nu te-am invatat
pe litere si pe cuvinte
si doar te simt fierbinte
cum dai navala intre sfinte
si cum, din rea, ma faci la loc cuminte.

si inca nu te-am invatat
cum sa respir pe langa tine,
cum sa nu tremur de atata bine,
cum sa adorm cand noaptea vine,
cum sa iti spun ce e in mine.

eu nu te-am invatat
si-am mers orbeste,
te pipaiam cu zece deste,
te-adulmecam din mana cleste
si tot simteam ca-n mine creste
basmul de taina si-o poveste.

nu te-am invatat
si tare greu a fost,
si rataceam fara de rost,
ca un copil cu drumul prost,
dar m-am intors unde n-am fost.

eu nu te-am invatat
si-i greu.
promit ca azi vei fi al meu.
fara credinta, fara de tagada.
te voi iubi in plina strada.

Fără sens

M-aș învârti în căutări nebune,
Dacă aș avea ce spune.
Din multe gânduri fără nume,
Aș alege sfânta lume.
Sub soare ars de piatră stinsă,
Ce-i ceri durerii, neatinsă?
Croaială veșnică – pădurea,
Parfum satanic – doar securea.
Trup chinuit și fără rost,
Nu trebuie să te prefaci prost.
Când lumea-ntreagă te cunoaște:
Tu ești degeaba, recunoaște.

Trezire

Ca si cum m-as plimba prin taceri,
Ca si cum te-as cauta in incaperi
Si neumblat, si nestiut, atat de amortit,
Tot rasuflandu-te, am adormit…
Ma scalda sudoarea si strigatul,
In linistea grozava-i nesfarsitul
Si totul curge pe sub ploaia aburinda,
Naravul nu, dar parul mi-l tot schimba.
Caut iertare, impiedicandu-ma de bolovani.
De ieri si pana azi trecut-au ani.
Ma ustura in suflet si ma macina
Gandul ca ploua pe sub streasina.
Ca si cum te-as cauta in incaperi,
Ca si cum m-as plimba prin taceri,
Umblat, stiut si amortit
Azi m-am trezit.

404

căutând putere sub borcanul cu miere,
m-am întrerupt din răsuflare
tocmai când aflam că doare…
ca stinghia şi pârghia şi tot ce nu-i al meu
rămas-am mută-n aer şi înăuntrul meu.
nu puteam să urlu şi nu puteam să mişc,
deschideam buza, fără să rezist,
nu puteam să intru-napoi în mine,
sângele meu a curs pe tine…

De ce n-ai aparut, Maria?

Te asteptam, in buza casei tale.
Si strecuram alene printre perni
Frunze uscate, flori si petale,
Si te-asteptam, sa mi te-asterni.

Timpul trecea, in ropot deslusit.
Incet, secunda-a amutit.
De sub perdeaua alba d-infinit,
Eu m-am uitat – nu te-am zarit.

Te asteptam cu drag, Maria,
Cantand si susurand a lene,
Voiam sa-ti spun ca feeria
Ma tot tragea spre tine.

M-am ascutit pentru aceasta seara,
Sfoara, cutite, cuie-am pregatit,
Stiam ca ce-o sa fac o sa te doara,
De aia am venit asa smerit.

Plin de speranta, am facut un ceai.
Stins-am lumini si-am inceput sa tai
Cabluri de telefon, blocat-am usi,
Iara pe jos am tot plantat tarusi.

Tu nu veneai, lama cutitului a amortit,
Si, plictisit de asteptat si nedormit,
M-am imbracat rapid si, nesimtit,
Pe usa am iesit.

Sursa.

semn

caut in oameni ce nu gasesc in mine… nasc in mine idei si pareri, si stiu ca gresesc… ii vreau prea mult, sau prea putin, nici nu stiu de ce respir uneori, si aglomeratia ma lasa rece… transpira palma stanga, si dreapta se umfla dintr-o data, si zambetul meu e un pic mai rosu. si vreau sa invat, si vreau sa trec prin toti, si vreau sa-i stiu pe toti, si sa fiu mai buna ca ei. tacerea mi se opreste in gat si-mi vine sa le strig lucruri urate, dar nu pot, pentru ca…

si renunt, si maine o iau de la capat. imi zdrelesc genunchii incercand sa ajung la voi, sa ajung la tine, sa ajung la mine… imi stric picioarele, pe care spuneai ca le iubesti, si le saruti in visul meu noapte… mi-e sete si ma ploua, strang in brate roua, si tu nu esti de gasit…

ma caut pe mine printre oameni, te caut pe tine in mine, oglinda ma minte si aerul ma inunda greu.
clipele se trezesc o data cu mine, dar mor in secunda in care deschid ochii cu adevarat. si raman singura, inundata de lumina, dar fara o cale. si ma tot caut, si ma zdrelesc, astept si scurm in mine, si dau doar de pietre si radacini uscate.

cand m-oi gasi, anunta-ma. da-mi, te rog, un semn.

Sursa poza.

Jucăria

Am fost jucăria ta atâta timp, încât am uitat să mă mişc singură. Am aşteptat, cuminte, pe un raft, să mă umplu de praf, să vii să mă ştergi o secundă şi să mă laşi din mână, să încremenesc tăcută tot acolo.
Vreau şi eu o jucărie a mea, cu care să mă joc.
N-aş lăsa-o să se umple de praf, şi n-aş uita-o pe raft, n-aş abandona o clipă jocul cunoscut şi fuga printre flori. Vreau jucăria mea, care să mă ţină tainic în braţe, să respire cu mine şi să se joace cu părul meu. Să ştie că mă descurc şi singură, dar care să mă ia în braţe tocmai din cauza asta.
Pe jucăria mea n-o pot lăsa pe raft, o vreau curată şi sinceră, caldă şi acasă, aşa cum trebuie să fie jucăria.
Pentru jucăria mea n-o să fiu stăpână, o să fiu tot jucărie…