M-aș învârti în căutări nebune,
Dacă aș avea ce spune.
Din multe gânduri fără nume,
Aș alege sfânta lume.
Sub soare ars de piatră stinsă,
Ce-i ceri durerii, neatinsă?
Croaială veșnică – pădurea,
Parfum satanic – doar securea.
Trup chinuit și fără rost,
Nu trebuie să te prefaci prost.
Când lumea-ntreagă te cunoaște:
Tu ești degeaba, recunoaște.
Sunetele ard, dor, frământă carnea…
Sunetele trec prin mine, căutând scăparea.
Mă mănâncă pielea, fără să am răspunsul,
Neștiind nici măcar întrebarea.
Ustură, suspină, tremurândă,
Tăcerea ce se scurge peste mine.
Gura mea-i tot flămândă,
Aș vrea doar să ajung la tine.
A river runs through me…
Cuvinte fără sens, ca niște culori pierdute… Ascuns în mine, roșu, albastru, tăcere turcoaz… Sub verdele crud din mine, sufletul se spală cu roua de dimineață și capătă altă față.
Cuvinte ascunse și întortocheate, cuvinte răsfrânte, răpuse de tăcere… Cuvinte care-au însemnat, care mi-au scris în suflet, promisiuni răsuflate peste ochii mei închiși…
Se desprinde totul din mine, petală cu petală, și în centru rămâne abur de suflet. A river runs through me… Și mă seacă.
Sursă.
încet, se stinge flacăra,
și-ncet se mai strecoară
fior de seară și, amară,
parcă nu mă mai suport.
în urmă, pe sub pași, troznesc
vise uscate, gânduri chircite,
tăcere și speranță, împletite,
se agonisesc.
cenușă a rămas sub pașii din apus,
flăcările-n brațe s-au cuprins,
sub suflului aerului s-au tot încins
și în tăcerea nopții-ncet s-au stins.