Oglinda ma arata schimonosit, ca si cum muschii se invart haotic pe fata mea. Sunt plin de jeg si urme de ceva negru, dar nu prea vreau sa aflu ce. Lumina palpaie un pic deasupra mea, si becul se stinge. Geamul spart lasa aerul rece de afara, iar aerul ia foc atunci cand se atinge de pielea mea.
Jumatate de cap are par, iar cealalta jumatate nu. Parul de pe prima jumatate e in smocuri si creste neregulat, iar in unele locuri e murdar de ceva cleios. Miroase ciudat in baia asta, si lumina continua sa tremure deasupra. Aerul e din ce in ce mai rece, si apoi fierbinte pe mine.
Am o pleoapa cazuta, usor cazuta. Coltul stang al gurii tremura, ca dupa o sete groaznica. Deschid buzele si dintre ele iese un harait teribil, ca de animal haituit intre iaduri. Lumina, oh… Lumina!
Orbesc usor, si asta ma face sa clipesc. Aerul ma gadila cand intra in narile mele, nari pline de jeguri mirositoare si verzi. O foame ma cuprinde, si inchid usor ochiul bun. Pielea se desprinde bucati, bucati de pe mine. Urechile toate-mi zvacnesc, si-as vrea sa stiu de ce nu e liniste. Becul inca se zbate deasupra capului meu si-mi incalzeste jumatatea cheala.
In chiuveta am o furculita ruginita, stramba ca mine. Dau drumul la apa si bag mainile sub robinet. Nu curge nimic, dar le tin pret de o secunda, apoi le duc impreunate catre fata. Inchid ochii, in asteptarea apei, si nimic nu ma atinge, doar mainile murdare si aspre. Ma frec bine pe fata si apoi ma sprijin de chiuveta.
Pentru cateva secunde (sau ore?), becul si-a oprit jocul. A ramas aprins. Ma uit in oglinda clar, imi verific parul, fruntea, nasul stramb, ochii si dintii. Din toate lipseste cate ceva, sau poate am ceva in plus. E liniste si apasare si aerul intra direct fierbinte. Acum se raceste de pielea mea, de parca asa ar fi normal.
Iau furculita. As vrea s-o spal, dar flegma mea e suficienta. O racai cu unghia rupta si murdara. O infig in ochiul stramb. O infig si-o rasucesc. Si dintr-o data, e totul mult mai clar.
Hmmm, interesant text. Dar știi ce aș fi făcut eu? Aș fi înfipt-o în ochiul care nu e strîmb. Pentru că normalitatea înseamnă uniformitate. Sau, ceva de genul.
De cate ori zicea lumea ca e ceva interesant, de cele mai multe ori sfarseste prin a nu fi.
Iar ce ai fi facut tu chiar asta este – doar ce ai fi facut tu. Nu poti sa presupui ca celalalt avea nevoie sau isi dorea asta. Sau, ceva de genul.
Nu am presupus absolut nimic. Și ceea ce aș fi făcut eu chiar asta este: doar ce aș fi făcut eu.
Cît despre cît de interesant e textul, tu ești cel mai bun judecător al textului. Oricum e prea personal pentru a fi judecat corect de un cititor. Sau, ceva de genul 😀