Arhive etichete: literatura

Breathe Me In

Posted on by
Răspunde
Sunt multe lucruri pe care le simt, le vreau, le doresc cu intarziere, dar ma bucur de un singur lucru mic si amarat – macar am ajuns in punctul in care sa simt, sa vreau, sa doresc…
A trecut atata timp, aglomerat cu frustrari si neputinta, a trecut atata amar de vreme amara, m-am ofilit si vestejit si n-a fost nimeni sa ma scoata la liman, dar uite ca uneori trebuie doar sa te scoti singur.
Acum, e-adevarat, locul din dreapta mea e gol, dar nu imi plang de mila – ma mir inca de faptul ca pe locul din stanga lui sunt eu, caci anul trecut pe vremea asta asteptam sfarsitul. Singura mea greseala era ca-l asteptam pe-al meu.
Acum trebuie sa ma invat sa-mi pese iar, sa nu mai fiu robotul asta trist din mine si, poate, cu timpul, se vor ivi si alte motive de respirat. I’ll breathe me in for now, and you can do that too.
Everyone welcome to my funeral
Everyone I know better be wasted
You know I would pour one up
Cause the way I lived, it was amazing
Uh-uh-uh
All of my friends are in the room
Uh-uh-uh
Party for me – I’d party too

vise

Posted on by
Răspunde

uneori adun vise in solnite sparte,
dar ca sa vezi, ele nu stau,
se duc departe,
si eu raman inchisa intr-o casa goala.
daca tu pleci,
pe mine cine ma mai scoala?
caci somnul meu e dus adanc, departe,
caci pleoapele mi le-am lipit azi noapte,
caci cantecul ce imi canta de dimineata
e azi alarma care ma trezeste de la viata.
ah, am zis eu „viata”?
voiam sa zic de moarte,
dar azi nici asta nu ne mai desparte…

Pic.

în ultimele zile

Posted on by
Răspunde

în ultimele zile, doar la sfârşit de lume mă mai pot gândi.
şi nu am linişte,
nu am nimic,
n-am zvâc, trăire, pace sau cuvinte,
şi toţi mă-ntreabă de nimic.
în ultimele zile le-adun pe toate, şi tot îmi ies cu minus.
dar oare câte minciuni de bine am tot spus,
la ceas de seară, la apus,
tăcut, grăbit, cu zarvă-n buze?
mai e ceva pe lume să m-amuze?
în ultimele zile, ultimele ore, ultimele minute şi secunde
mă dumiresc de faptul că trăim degeaba,
cuvintele tot trec pe lângă noi,
şi uite,-mi bate-n uşă ceasul de apoi…
în ultimele zile-ar trebui să şi răspund
la uşi şi întrebări şi strigăte de noapte.
dar nu mai am putere şi m-ascund,
de bine, rău, de fapte toate.

alegeri

Posted on by
Răspunde

e-ntotdeauna la ceas de seară,
cu gust de bere amară
şi transpiraţia din dansul de aseară,
cu amintiri de astă-vară,
cu gânduri care n-ar mai trebui să apară.
şi e-ntotdeauna pe la miezul nopţii,
ora la care alţii-şi mângâie nepoţii,
tu-ţi pierzi pe undeva chiloţii,
deasupra ta sunt avioanele, piloţii,
şi noi suntem iar praf cu toţii.
e-ntotdeauna fără speranţă, fără succes,
simt cum din mine ies
cuvinte fără sens şi fără înţeles,
spuse degeaba, mult şi des,
pentru că tare prost am mai ales.

gelozie

Posted on by
Răspunde

drumuri departe, drumuri aproape,
dar n-am cuvinte sa-ti spun ce ma desparte
de degete de copil, priviri de barbat,
comportament de femeie si foame de bestie.
si toate-s in tine, sparte de mine,
reflectate de tacerile pe care le las sa tina prea mult,
nascute din durerile pe care le-am adunat demult…
stii ca-ntre noi doi te-aleg tot pe tine.

curand

Posted on by
Răspunde

in mainile tale ai stras, marunt, tot universul,
pana ti le-a uscat, si frant, si implinit cu riduri,
si nu stiu daca vreo clipa eu am adus un pic de fericire
in tine,
caci imi aduc aminte de lacrimi si iubire,
de dimineti cu soare si omleta si de tine.
au trecut anii peste noi, si mainile tale parca au obosit mai mult,
strangand in pumnii mici franturi de viitor,
monezi ascunze drept cadou,
imbratisari atat de calde cand ma indreptam spre nou…
si zambetul tau nu o sa-l uit, strigatul tau de bucurie,
cand m-ai vazut tu pentru prima data venind in noaptea neagra si pustie
de undeva departe, „fata mea-i acum la facultate”,
si toata mandria ta se aduna in catea cuvinte simple.
eu doar raman cu dorul, tu cu suferinta,
dar stii ca nu mai e mult, o sa ne revedem curand.