Povestea unei sinucideri

Posted on by
6

Stii ca atunci cand tu respiri
Si picatura de-aer umed te patrunde,
Renasti putin cate putin in tine
Si-apoi te duci spre nicaieri.
In fiecare clipa vad taisul,
Vad aerul ascuns care strapunge.
In fiecare ora, ascutisul
Sabiei ma unge.
Separ de lume, prin hartie,
Tacerea moarta, aurie.
Cu litere, in piatra eu voi scrie
Cuvinte fara sens, de apriga lesie.
Taramul de afara arde si se coace.
In mintea mea nu este pace.
Totul in mine urla si se-mbata
Cu sangele ce-mi curge de la subtioara.
Pumnul intreg azi il inghit.
Amar si dulce, colorat,
Se duce mult prea linistit
Spre micul meu stomac.
Pastile de uitare si de adormire,
Ele vor sti ca vreau sa fiu mireasa.
Chiar inainte, cu ultima sclipire,
Voi demonstra ca merit sa le fiu craiasa.
Scuipand din mine mancarea si pastila,
Pastrand in mine ce trebuie ca sa nu mai traiesc,
Curand din aer nu-mi ramane decat gazul
Care m-ar putea intoxica si-ar rupe azi zagazul.
Lumea se prabuseste, lumina mi se taie.
Furtunul de la spitalul vostru e gretos.
Spasmele s-apropie, matele mi se-ntretaie.
Din suflul meu a mai ramas praful grunjos.

Trademark

Posted on by
Răspunde

Stii cum e cand vrei sa scrii povestea vietii tale? Eu stiu c-am vrut s-o scriu de multe ori. Si nu mi-a iesit. E o poanta veche – chestia cu scrisul, nu viata mea. E ca o posirca de cafea, statuta si cu pete de ulei, cu prea mult zahar si un fir de praf.
Creioane si hartii, imebecil de ascunse intre alte hartii si alte creioane. As vrea sa fiu unul din personajele memorabile al unei carti, sa fiu o piatra de temelie in formarea unor opinii, pareri, polemici si dispute. Apoi sa ma transform in desene animate. Tom si Jerry. Dexter si DeeDee.
Trademark-uri adevarate.

Ma gandeam azi sa-mi pun picioarele sub copyright infringement. Sa n-aiba dreptul muritorii sa se holbeze la ele, sa fie cu acces restrcitionat. Nu ca n-ar fi si acum, dar ochii lumii nu-i poti inchide. Lumii i-as inchide gura, sa nu mai verse atata fiere si amar. E aberant de trist ce mi se inamplta. E aberant si lipsit de motiv. Stupid, aiurea, albastru si burlesc. Pin-up girl.

Despre un film…

Posted on by
Răspunde

L-am vazut – intr-un sfarsit. Mi-a placut de Alice Ayers. Care era Jane Jones. Parca eram eu, fara sa fiu eu.
Asa as fi facut si eu, daca eram in locul ei.
E o poveste veche.
Nu e cu nimic mai frumoasa.
Ar fi bine daca as putea deveni alta, o data cu numele nou.
Si totusi, cred ca n-o sa-l mai schimb niciodata…
Azi as vrea sa fiu Jane Jones, sa ma metamorfozez in Alice Ayers si sa adorm pe o perna uda.

Despre Nimic

Posted on by
Răspunde

Nu e apa. N-a ramas nimic. Nici sarat, nici dulce. Lumina se stinge si gaura din ea e doar un pic mai neagra. Aerul se rasfrange, se bate cu dintii sa treaca prin ei. Daca as fi o culoare, as fi roz. Pentru ca imi lipseste intensitatea si curajul, imi lipseste placerea, adevarul, zambetul, placerea… Din nou?! … In fine, placerea, tacerea, vorbesc prostii.
Din nori se naste vata de zahar. Din apa se naste transpiratia. Din aer se naste senzatia. Din gust, ma fac amara si albastra.
Din forta ramane golul. Liniste si ecou. De fapt, cui ii mai pasa?
Daca m-as minti si as reusi sa cred ca ma nasc de la inceput, m-as mosteni pe mine, cu ochii care nu vad si glasul care nu vorbeste. Urechea mea e moale, si pielea mea miroase. Dar daca m-as minti, as mosteni pamantul, as mosteni piatra si iarba, pufuletele de nor si caracterul meu oribil.
Si daca ar fi sa iti spun adevarul, ti-as spune ca nu exista asa ceva. Pentru ca oamenii l-au omorat cand au ascuns prima boaba de strugure, pentru ca oamenii l-au respirat cand au mirosit prima floare si pentru ca s-a terminat cand m-am nascut eu.
Da-mi o radiera. Vreau sa nu-mi mai pese!

Despre moarte si alte balarii

Posted on by
1

Puştoaica se joacă iar cu tastatura. Iar ar vrea să inventeze cuvinte şi fapte, persoane şi îngeri. Demonii şi-i ascunde adânc în coşul pieptului, îi păstrează şi îi e frică să-i arate lumii. Se uită la tastatură şi pe geam, se uită la oameni şi covoare, se… Se… Se… Ce naiba se? Nici ea nu ştie.
Se uită în oglindă, se şterge pe faţă, demonii nu pleacă.
Îi vine ideea să scrie despre cineva care moare.
E uşor pentru ea. Noaptea are vise despre oameni care mor, uneori moare chiar ea. Şi simte durerea şi aerul care nu mai intră în piept şi ştie despre ce vorbeşte. Îşi omoară personajele în fiecare zi, le scuipă şi le dă cu noroi, şi se simte mai bine.
Azi iar o să omoare pe cineva. Se pregăteşte să scrie, tastează două cuvinte.
Încă două cuvinte…
Pune un punct. Mai scrie o frază.
Un semn de întrebare. Ea respiră sacadat.
Încă două cuvinte şi………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

[Decemvrie]

Posted on by
Răspunde

Crud şi rece,

Imbecil. Îmi trece.

Mă plimbă, mă deznudă.

Tăcerea ta mă udă.

Îmbracă-mă în sărbătoare,

Trage-mă-ncet de picioare.

Sărută-mă pe umăr şi taci,

Ascultă-mă cum mă umplu de draci.

Taie, sfâşie şi rupe,

Inundă mâinile mute.

Ai tăcut?

Şi eu.

 

Tic, tac.

Ora ceasului mut.