Te legi amarnic de batice vechi,
Nu stii ca ai ochi si urechi,
Tii intre degete o arma-albastra
Care miroase-a supararea noastra.
Uitat in palme, micul tau patrat
Sta ca vitelul bland la adapat,
Iti da si stiri, si pisicute,
Si tu il tii cu drag intre labute.
Viata ta toata se-nvarte-n el,
Mailuri, mesaje, fel de fel,
Si daca nu l-ai mai avea, tu ai afla
Cum mai arata lumea ta.
Inspiratie de la poza lui Petreanu. Pic.
Stii cumva cate cuvinte ai luat inapoi, pe tacute, neinteles de linistea din jurul, obosit de furia din tine?
Nici eu nu stiu, si e ca si cum as da drumul unui robinet de amintiri tarzii. Sunt momentele alea in care iti doresti alte drumuri, sa fii singur sau alaturi de altcineva, momentele alea in care ce traiesti acum e infricosator, enervant, momentele alea in care nu rezisti sa nu spui cuvinte care dor.
N-am stiut niciodata cum sa fiu aproape de cineva si sa nu fiu exploziva. De obicei, cand ma cunosti, ai senzatia ca sunt cea mai aroganta fiinta de pe planeta. Bineinteles, nu ma absolv de vina, doar ca la cateva secunde dupa aceea realizezi ca sunt timida si sfioasa, si ca mi-e tot timpul grija ca poate ranesc pe cineva, sau deranjez, sau inoportunez.
Nu prea stiu eu cum sa ma comport in public, si oricum sunt introvertita, asa ca ce rost are sa mai invat la varsta asta?
Si timpul trece, si eu devin relaxata langa tine, si incepi sa vezi ca fac urat la nervi. Adica ma enervezi si te las in drum, sau imi stric ceasul, ca sa nu-ti stric mutra aia enervanta. Arunc cu telefonul pe scari, sau rup toate frunzele dintr-un copac.
Nu stiu sa fiu egala, si oricum mi-e tot timpul grija ca nu sunt mai sus ca tine. E un defect – cand ai fost jos toata viata ta, o sa vrei mereu sa fii mai sus ca ceilalti. Sa ai jobul cel mai misto, iubitul cel mai bun, pantofii cei mai multi. Si e o intreaga competitie intre mine, cea care sunt, si eu, cea care as vrea sa fiu. Si obosesc, pentru ca nu reusesc sa bifez toate lucrurile pe care le-as vrea.
Si cel mai tare ma enervez pe mine, si nu stiu daca ma enervez pentru ca vreau prea multe sau prea putine, sau pentru ca nu am rabdare, sau pentru ca nu sunt organizata.
Oh, doamne, sunt atat de plina de minusuri, si cand ma gandesc ca doar ele ma ajuta sa devin mai buna!…
Pic.
This winter seems so far away,
Yet it brings its shovels and false teeth,
Lurking in shadows of false prejudice,
It seems this shady winter’s here to stay.
It brought our leaders down and tossed them out,
It burned our souls and hopes and dreams together,
And I can’t think about the weather
With all these tears and screams and all the doubt.
It killed my friends, it dug the graves of something greater,
It made my skin crawl, and that’s gonna last forever.
It didn’t kill our spirits though, it fed our monster.
And right now „GG!” is all I can muster.
Since it’s Halloween season, this must mean it’s costume season. And that means costumes at work, with friends, by yourself, on your kitty or whatever. And because I like to play with hair colors and lengths, this doesn’t leave me too much time to properly plan out the perfect outfit.
But this year I got it! I could go as Daryl Dixon, badass extraordinaire, since I have his brown locks and the will to kill some zombie ass.
Or I could go as Katniss Everdeen, since I share her equally bland hair color and her love of archery.
Which brings me to my next love – Buffy. A few years back I dressed up (well, not so much, since it was actually the skimpiest outfit I own paired with knee high boots) as her, and everyone knows Buffy is such a badass with crossbows. And rocket launchers too.
And I’m thinking… Why don’t I go take crossbow lessons? I should grow in my badass skin, ain’t no denying. And that’s what I’ll do!
Am momente in viata cand ma consider artist. Stiu, sufar de un soi de nebunie vecina cu nesimtirea si infumurarea, dar e simplu, din postura omului care scrie (nu aici, dar zilnic), sa te crezi artist, cand stii a tine creionul in mana si reusesti sa mazgalesti in graba cuvinte sau linii sau ce-or mai fi.Le-am incercat pe toate, in afara de dans si sculptura, pentru ca timpul era nelimitat si era al meu, si am trecut si prin teatru vreo 2-3 ani, cat sa invat sa privesc mai mult in mine si cat sa inteleg cum sa-i primesc pe altii in mine.Alte glasuri, alte incaperi, ar zice maestrul Capote, o chestie care s-ar putea aplica si la prietenii de la TeenMedia Academy, care serbeaza 6 ani de cursuri de actorie impartasiti cu lumea intreaga intr-o frumoasa zi de septembrie.Septembrie, luni, ar canta alt maestru, mai local si mai contemporan. Pe 28 septembrie, ora 19:00, la Sala Studio a Teatrului National Bucuresti I. L. Caragiale, in cadrul aniversarii vor avea loc 2 spectacole realizate exclusiv cu studentii de la TeenMedia Academy:
Guma de mestecat
Cu: Ionut Gurgu, Silvia Ciopata, George Stegaru/Gratiela Popa, Vitalie Teleman, Vlad Dobreanu, Ioana Codreanu, Angela Arva, Daniel Vladesc, Mirela Topan, Ileana Daniela Anghel.
Coordonator spectacol: Florin Fratila
Despre viata, cum imi place mie. O tragicomedie desprinsa dintr-o realitate dureroasa, lipsita de motivatie si sens. Plus, Florin Fratila – bonus!
Masinaria Cehov
De Matei Visniec
Cu: Mihai Badoi, Ionut Gurgu, Iulian Babulea, Andrei Cotocu, Bogdan Stroe, Gratiela Popa, Diana Dumbrava, Dana Roman, Tara Constantinescu, Cora Manole
Coordonator spectacol: Cristian Bajora
Mi se promite teatru absurd, eu zambesc tamp, pentru ca e cel mai bun mecanism de aparare de care dispun.
In avans, pe 27 septembrie, ora 15:00, un al treilea spectacol va avea loc la Teatrul In Culise, in incinta La Scena (Calea Calarasilor nr. 55).
Scoala Ludica
De Ioan Grosan
Cu: Mihai Badoi, Ionut Gurgu, Iulian Babulea, Cosmin Ferent, Andrei Cotocu, Bogdan Stroe, Gratiela Popa, Diana Dumbrava, Dana Roman, Tara Constantinescu, Cora Manole
Coordonator spectacol: Cristian Bajora
Un specatol care promite sa se joace cu mintea voastra, parodiind istoria teatrului si a vietii.
Biletele se gasesc la sediul Teatrului In Culise (Calea Calarasilor nr. 55) sau online pe www.bilete.ro. Pentru mai multe detalii despre spectacole vizitati www.teenmedia.ro.
you spill your blood
from biting your whole tongue,
because all that laughter
is misery after
your face got caught up
in all of your lies.
with you, everything’s fake
and it dies.
your nails dig deep
and within your skin
are graves and corpses.
there die a thousand noises,
your dreams, your hopes
and all of your poises.
disintegration is your preferred state,
personalities – you have like eight,
your mind is dull, your heart is plate,
no wonder you’re not worth the wait.
the situation may seem kind of hairy,
if it weren’t for the dairy
you seem to be ingesting very,
as well as fruits, and souls, and bodies, Harry.
Pic.
Ain’t it funny when songs and movies and basically anything and everything makes sense all of a sudden?
I used to think my life was reserved for a bleak practical non-existence, therefor I must admit I am quite astonished and thrilled by the greatness it has right now.
Everything in this life is tastier than ever before, all of my experiences are worth mentioning and each and everyday is a blessing. Not a blessing in disguise, but a true moment to be savored permanently.
I’ve come to calm and peace and quiet. I’ve come to mornings of smile and nights of mingled limbs. I’ve come to passion and silence and I feel like I finally found my everything.
Maybe I did. I really hope I did. Because I could not bear the thought that everything that you are is not truly my everything.
Pic.