Cat esti tanar, treci prin lucruri. Multe, putine, depinde doar de tine.
Esti tentat – sau nu – sa investesti in tine. Sau in scoala. Sau in prieteni. Sau in distractie.
Vrei sa faci – sau nu – parte din ceva mare.
Vrei sa-ti oferi timpul si energia, mintea si sufletul cuiva sau unui lucru care merita atentia ta. Sau nu.
Anii trec si, daca ai fost atent, te-ai umplut de experiente si idei si oameni si amintiri. Din ele, o sa poti fi capabil – sau nu – sa selectezi drumuri viitoare.
E absolut necesar sa stii sa scrii un CV pana la 25 de ani. Eu si acum tremur cand imi trimit CV-ul, pentru ca ma gandesc ca am ratat vreo chestie si rade persoana care mi-l citeste. Sau nu, daca am fost atenta. Ori daca persoana aia e neatenta si lipsita de interes.
E absolut necesar sa gasesti un echilibru pana la 25 de ani, presupunand ca ai mai lucrat pana sa termini facultatea/masterul. Sau nu. Daca n-ai lucrat, e greu si o sa ai senzatia ca esti usor derutat. Pentru ca esti.
E absolut necesar sa fi trecut prin dezamagiri. Pentru ca asta te intareste si te face sa vrei mai mult de la tine. Sau nu, daca esti un om atat de slab, care va renunta la prima adiere de vant.
E absolut necesar sa fii deschis la orice. Sa ai minute in care nu stii ce sa faci si sa primesti neprevazutul in viata ta. Sau nu, daca asta inseamna ca iti va da peste cap toate planurile si ecosistemul.
Incearca sa nu fii dator nimanui si, daca poti, sa ii faci pe altii sa iti datoreze chestii. Sau nu. Poti fi un ipocrit cu doua fete, care se foloseste de oameni, ca-i mai simplu, si un nepasator la problemele celor din jur.
Pe cat posibil, nu te pretinde vreun cunoscator al adevarurilor universal valabile, nu da sfaturi nesolicitate si nu raporta experienta ta la alte persoane. Sau nu. Fie ele unice sau la gramada, intamplarile din viata ta spune-le, ia aminte la ele, impartaseste-le altora, poate le vor servi de exemplu, chiar si negativ.