Claritate

Oglinda ma arata schimonosit, ca si cum muschii se invart haotic pe fata mea. Sunt plin de jeg si urme de ceva negru, dar nu prea vreau sa aflu ce. Lumina palpaie un pic deasupra mea, si becul se stinge. Geamul spart lasa aerul rece de afara, iar aerul ia foc atunci cand se atinge de pielea mea.

Jumatate de cap are par, iar cealalta jumatate nu. Parul de pe prima jumatate e in smocuri si creste neregulat, iar in unele locuri e murdar de ceva cleios. Miroase ciudat in baia asta, si lumina continua sa tremure deasupra. Aerul e din ce in ce mai rece, si apoi fierbinte pe mine.

Am o pleoapa cazuta, usor cazuta. Coltul stang al gurii tremura, ca dupa o sete groaznica. Deschid buzele si dintre ele iese un harait teribil, ca de animal haituit intre iaduri. Lumina, oh… Lumina!

Orbesc usor, si asta ma face sa clipesc. Aerul ma gadila cand intra in narile mele, nari pline de jeguri mirositoare si verzi. O foame ma cuprinde, si inchid usor ochiul bun. Pielea se desprinde bucati, bucati de pe mine. Urechile toate-mi zvacnesc, si-as vrea sa stiu de ce nu e liniste. Becul inca se zbate deasupra capului meu si-mi incalzeste jumatatea cheala.

In chiuveta am o furculita ruginita, stramba ca mine. Dau drumul la apa si bag mainile sub robinet. Nu curge nimic, dar le tin pret de o secunda, apoi le duc impreunate catre fata. Inchid ochii, in asteptarea apei, si nimic nu ma atinge, doar mainile murdare si aspre. Ma frec bine pe fata si apoi ma sprijin de chiuveta.

Pentru cateva secunde (sau ore?), becul si-a oprit jocul. A ramas aprins. Ma uit in oglinda clar, imi verific parul, fruntea, nasul stramb, ochii si dintii. Din toate lipseste cate ceva, sau poate am ceva in plus. E liniste si apasare si aerul intra direct fierbinte. Acum se raceste de pielea mea, de parca asa ar fi normal.

Iau furculita. As vrea s-o spal, dar flegma mea e suficienta. O racai cu unghia rupta si murdara. O infig in ochiul stramb. O infig si-o rasucesc. Si dintr-o data, e totul mult mai clar.

nu te-am invatat

inca nu te-am invatat
pe litere si pe cuvinte
si doar te simt fierbinte
cum dai navala intre sfinte
si cum, din rea, ma faci la loc cuminte.

si inca nu te-am invatat
cum sa respir pe langa tine,
cum sa nu tremur de atata bine,
cum sa adorm cand noaptea vine,
cum sa iti spun ce e in mine.

eu nu te-am invatat
si-am mers orbeste,
te pipaiam cu zece deste,
te-adulmecam din mana cleste
si tot simteam ca-n mine creste
basmul de taina si-o poveste.

nu te-am invatat
si tare greu a fost,
si rataceam fara de rost,
ca un copil cu drumul prost,
dar m-am intors unde n-am fost.

eu nu te-am invatat
si-i greu.
promit ca azi vei fi al meu.
fara credinta, fara de tagada.
te voi iubi in plina strada.

Cele mai bune lucruri din lume


– sa te intinzi in pat, cu soarele deasupra ta, pana iti ies picioarele din patura
– o cafea buna-buna bauta de dimineata
– o cafea buna-buna bauta cu cineva drag dupa amiaza
– un castron de capsuni
– o supa calda
– dusul de dimineata
– pantofii noi
– sa te urci pe cantar, sa vezi ca ai slabit 1 kg
– o inghetata in parc
– orice film cu prietenii
– pozele cu catei
– pozele cu pisici
– pozele cu apusuri
– pozele cu cuplurile in varsta
– sa te sune mama de ziua ta
– sa o suni pe mama de ziua ei
– sa-ti spuna cine conteaza „la multi ani!”
– o ciocolata impartita cu lume draga
– „Walking on Sunshine” la 7 dimineata
– sa vezi ca poti face 200 de abdomene pe zi
– sa inveti sa mergi pe bicicleta
– sa crezi ca toate cantecele sunt despre tine
– tu.

Lista deschisa.

Sursa poza.

Fără sens

M-aș învârti în căutări nebune,
Dacă aș avea ce spune.
Din multe gânduri fără nume,
Aș alege sfânta lume.
Sub soare ars de piatră stinsă,
Ce-i ceri durerii, neatinsă?
Croaială veșnică – pădurea,
Parfum satanic – doar securea.
Trup chinuit și fără rost,
Nu trebuie să te prefaci prost.
Când lumea-ntreagă te cunoaște:
Tu ești degeaba, recunoaște.

Trezire

Ca si cum m-as plimba prin taceri,
Ca si cum te-as cauta in incaperi
Si neumblat, si nestiut, atat de amortit,
Tot rasuflandu-te, am adormit…
Ma scalda sudoarea si strigatul,
In linistea grozava-i nesfarsitul
Si totul curge pe sub ploaia aburinda,
Naravul nu, dar parul mi-l tot schimba.
Caut iertare, impiedicandu-ma de bolovani.
De ieri si pana azi trecut-au ani.
Ma ustura in suflet si ma macina
Gandul ca ploua pe sub streasina.
Ca si cum te-as cauta in incaperi,
Ca si cum m-as plimba prin taceri,
Umblat, stiut si amortit
Azi m-am trezit.

Perdeaua

Simt nevoia să trag perdelele peste lume, pentru că lumina oraşului e prea crudă şi prea departe. Sunt singură şi în fiecare noapte visele se adună sub pleoapa mea, căutând linişte şi pace.

Orice aş face, parcă timpul nu trece, sau parcă trece prea repede, şi e ca o pastilă înghiţită fără apă. Dacă aş putea să te conving, dacă aş şti că e vreo şansă să te apropii într-o zi, aş deschide geamul şi te-aş căuta cu privirea în oraşul îmbâcsit…

Te simt acolo, undeva, dar eşti prea departe ca să mă vezi, prea prins de gândurile tale ca să mă simţi. Te uiţi în alte zări, şi mi-e ruşine să te deranjez. Eşti afară, în lumea asta mare, şi nici nu ştii că uneori exist.

Luminile se aprind în oraş, unde eşti acum. Căldura curge peste tine, şi aerul prăfuit de vară. Întorc capul către lumina gălăgioasă de afară, dar ochii mă dor… Pleoapele mă ustură, pentru că ştiu că eşti acolo şi nu mă vezi.

Trag din nou perdeaua între noi…